Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

In memoriam Nicolae Balotă (1925-2014)

GALERIE
bogdan cretu200
  • bogdan cretu200
- +

„Lectura poate să devină un mod de a fi? O existenţă livrescă? Nu este, oare, o primejdioasă alienare într-o asemenea identificare a vieţii trăite cu cea citită? Nu-l pândeşte, oare, complexul Don Quijote pe oricine se lasă sedus de cărţi, transformat într-un dublu al ficţiunii sau al discursului lor?”

A murit, cu nici o săptămână în urmă, la Nice, Nicolae Balotă, ultimul reprezentant al Cercului literar de la Sibiu, fără ca această pierdere să stârnească vreun ecou în presa noastră cea de toate zilele.

Debutând, în 1945, în „Revista Cercului Literar”, Nicolae Balotă a atras încă de pe atunci atenţia prin enciclopedismul care-i era, în pofida vârstei necoapte, la îndemână, prin calmul pe care doar erudiţia i-l poate conferi unui om de carte. Dacă Ion Negoiţescu a fost criticul dionisiac al grupării, Balotă este cel apolinic, cu un temperament de clasic, ţintind mereu spre echilibru şi statornicie. Dar autorul Luptei cu absurdul îmbogăţeşte vizibil paradigma cărturarului ardelean, tobă de carte, dispus a compila informaţii din toate sursele imaginabile şi a le aşeza într-o sinteză cu siguranţă folositoare, dar frigidă creativ. El nu manifestă nici răceala, nici detaşarea pe care enciclopedismul unor Adrian Marino sau Ovidiu Drimba se sprijină; nu s-a transformat într-o maşină de citit, ci a căutat permanent să practice „arta lecturii”, care presupune participare nemijlocită, afectivă, la receptarea operei. Din păcate, Nicolae Balotă este, în viaţa noastră literară, o excepţie, anunţând epuizarea unui tip de intelectual căruia vom începe, cât de curând, să-i simţim lipsa: cel căruia nimic nu îi este străin, cel care vizitează la sursă marile literaturi ale lumii, cel care ştie latineşte, germană, franceză, cel iniţiat în filosofie, istorie, arte şi care nu se lasă copleşit de atâta ştiinţă. Convingerea lui Balotă aceasta este, că omul se formează frecventând permanent marile opere, că nu avem cum să-i înţelegem pe moderni şi postmoderni fără a-i cunoaşte în amănunt pe antici, pe clasici sau romantici. Doar că, dispuse cronologic în rafturile bibliotecilor, intrate în canon, aceste opere nu şi-au epuizat resursele, nu s-au mumificat, rămânând simple documente ale memoriei culturale.

Mă mulţumesc să comentez, în acest articol comemorativ, un eseu care a dat şi titlul unei cărţi, Arta lecturii; e, în fond, o mărturie de credinţă. Totul porneşte de la invocarea unor tablouri ale lui Arcimboldo. „Devii ceea ce iubeşti”, constată criticul, pe care mi-l imaginez foarte bine sub chipul Bibliotecarului reconstituit de marele pictor din tomuri. „Îţi plac bunurile pământului, te preschimbi pe încetul în ele. Ai îndrăgit cărţile, ai să semeni cu ele. Binecuvântare ori blestem? Cine ar putea să spună? Un fapt e cert: ordinea valorilor operează necruţător în ordinea ontologică. Pasiunile noastre, cu cât sunt mai înalte, cu atât desemnează făpturii noastre un loc mai înalt pe o nevăzută scară axiologică”. De aici până la identificarea pasiunii pentru carte cu un adevărat modus vivendi nu mai e nici un pas. Pentru orice intelectual autentic, această dragoste este acaparatoare: ea nu mai lasă loc pentru alte flirturi. A citi nu este pentru cel dedicat o simplă preocupare, ci însăşi raţiunea vieţii. Sună pompos, dar aşa stau lucrurile. Există critici care au plăcerea sadică de a diseca, la rece, opera literară. Ei se comportă ca un ginecolog foarte priceput care, în loc să elimine tumoarea, extirpă întregul uter, ca să demonstreze că ştie cum se face. Există însă, din fericire, şi critici care se îndrăgostesc, cu toată luciditatea şi spiritul critic pe care adevărata dragoste le presupune, de operele despre care scriu. E limpede că această predispoziţie afectivă consumă, dar ea şi doar ea face ca exerciţiul critic să fie unul creator şi nu unul exclusiv speculativ. Nicolae Balotă face parte, cu certitudine, din cea de a doua aleasă stirpe. El ştie că om în adevăratul sens al cuvântului poţi deveni numai educându-ţi latura spirituală, antrenând-o permanent. „Lectura poate să devină un mod de a fi? O existenţă livrescă? Nu este, oare, o primejdioasă alienare într-o asemenea identificare a vieţii trăite cu cea citită? Nu-l pândeşte, oare, complexul Don Quijote pe oricine se lasă sedus de cărţi, transformat într-un dublu al ficţiunii sau al discursului lor?” Răspunsul este unul optimist: scrisul şi cititul, scris-cititul, pot să intensifice viaţa dintr-un om, punându-i la îndemână acea artă a lecturii care-l învaţă să treacă de pojghiţa lucrurilor, căci nu citim doar cărţi, ci însăşi lumea se cere mereu şi mereu interpretată, decriptată: „Lectura ca mod de existenţă impune, pe de altă parte, o viziune semiotică generalizată. Lectorul privilegiat nu mai este doar robul unei cărţi, al unei specii literare, nici chiar al unui Babel imposibil al tuturor cărţilor. El nu citeşte doar semnele grafice ale unei reale sau imaginare Enciclopedia universalis, ci vrea să descifreze semnele toate ale artelor, ale actelor umane, ale culturii şi, dincolo de toate acestea, ale naturii. Un univers semiologic se deschide în faţa lui; e din ce în ce mai conştient de faptul că trăieşte, mai presus de orice, într-un univers al semnelor. (...) Arta lecturii începe să semne cu arta străveche a divinaţiunii care, în concepţia lui Plotin, era o citire a semnelor scrisului naturii ce revelează o ordine şi o regulă. Toate acestea străvechi figuri emblematice - Cartea naturii, Cartea vieţii, Cartea feţei, Cartea conştiinţei -, întreg metaforismul cărţii indică o credinţă profundă într-o structurală esenţă «livrescă» a universului, ca şi a condiţiei umane”. Altfel spus, arta lecturii presupune o renunţare la pragmatismul mărunt care te îndeamnă să deschizi o carte doar pentru a te informa. Lectura formează, mai intens decât orice altă experienţă; ea este, dintre toate evenimentele omenescului, poate cea mai înaltă. „Cartea este, confirmă Nicolae Balotă, prin excelenţă, opus humanum. Prin ea omul se în-fiinţează pe sine”.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe acest mare cărturar care a fost Nicolae Balotă!

P.S. Ca să curm comentariile simplificatoare, care vor trimite, automat şi superficial, la un serial al lui Neculai Constantin Munteanu, care îl plasa pe autorul Caietului albastruîn fruntea unui top al „celor mai scârboşi turnători”, recomand lectura cărţii lui Gabriel Andreescu, Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea arhivei Securităţii, în care sunt demontate argumentat majoritatea învinuirilor aduse pătimaş acestui mare savant.

Bogdan Creţu este conferenţiar universitar doctor la Catedra de Literatura română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri