Caută 
Universităţile ieşene sunt obligate de minister să plătească anual mii de euro pe softuri absolut inutile
Mii de euro aruncate la coş de universitati, in marea luptă cu plagiatul
5 MIN
Una dintre cele mai sensibile probleme la nivelul universităţilor din Iaşi, dar şi din România – cea a plagiatului – caută rezolvări care momentan par a fi imposibil de găsit. Şi asta mai ales ca urmare a deficienţelor softurilor anti-plagiat pe care sunt obligate să le folosească. În martie 2016, conducerea Ministerului Educaţiei de la momentul respectiv a dat o ordonanţă de urgenţă care are efecte şi astăzi – ce obligă instituţiile de învăţământ superior să folosească anumite softuri anti-plagiat pentru a verifica lucrările de doctorat. Cel mai răspândit soft din ţară, folosit şi de trei instituţii de învăţământ superior ieşene, este sistemantiplagiat.ro, care are însă probleme grave de funcţionare. Reprezentanţii universităţilor se plâng de faptul că acesta nu păstrează în baza de date toate lucrările verificate – după ce trec prin sistem, ele sunt şterse, nu poate verifica dacă doctoratul analizat este tradus din cărţi din limbi străine, şi oferă un raport de similitudine (la finalul analizării) care consideră un plagiat inclusiv prezenţa de mai multe ori, în cadrul aceluiaşi document, a numelui universităţii, sau chiar a cuprinsului, care se repetă în notele de subsol. Pe scurt: mii de euro aruncaţi anual la coş, doar ca să nu putem spune că autorităţile din educaţie nu luptă cu fenomenul plagiatului.
UPDATE
Poziția companiei S.C. Plagiat-Sistem Antiplagiat prin Internet S.R.L. o găsiți AICI.
TEXT INIȚIAL:
În momentul de faţă, softul respectiv este folosit de către trei universităţi – de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV), de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ (UMF) şi cea Tehnică „Gheorghe Asachi“ (TU IASI). Însă problemele semnalate de către acestea sunt multiple. Cei de la USAMV, spre exemplu, spun că există situaţii ilare, în care coordonatorul unei teze de doctorat şi doctorandul caută sinonime pentru cuvinte fiindcă softul nu este suficient de inteligent încât, în raportul final, să nu ia în calcul repetiţiile din lucrare care conţin titlul, tematica, numele universităţii şi al facultăţii, chiar şi din bibliografie sau citatele din text. Fiindcă, dacă o lucrare este identificată în raport cu peste 40% similitudine cu alte surse sau chiar fragmente din aceeaşi teză, este determinată ca fiind un plagiat şi respinsă.
15% este acceptat
Similitudinile între 15 şi 40 la sută sunt reformulate de coordonator şi student, iar ce este sub 15% se consideră normal. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care, spre exemplu, cei de la UMF au luat în calcul o investiţie şi au declanşat procedurile necesare pentru a achiziţiona un alt soft, care să fie recunoscut de minister, şi care să fie exclusiv din fondurile proprii ale universităţii. Ei folosesc în prezent tot softul celor de la sistemantiplagiat.ro. Un caz aparte în această discuţie este la Universitatea Tehnică. Reprezentanţii acesteia au achiziţionat accesul la soft pentru verificarea a 25 de milioane de caractere, pentru care au plătit aproximativ 8.000 de lei, dar cum au existat mai multe lucrări, s-a mai achiziţionat încă pe atât. Prof.dr. Liviu Goraş, directorul Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat al TUIASI, explică însă că problema copiatelor este mult mai complexă, şi nu poate fi rezolvată printr-un soft, ci depinde de bazele de date la care acesta este conectat. „Cineva poate să copieze dintr-un articol scris într-o altă limbă, şi atunci putem să avem softuri oricât de minunate fiindcă niciunul nu face traduceri“, a spus prof. dr. Liviu Goraş. Mai mult decât atât, lucrările în domeniul tehnic au anumite particularităţi, cum ar fi diagramele, ecuaţiile, diferite notaţii care sunt greu de analizat prin comparaţie cu alte lucrări.
Furt de idee ştiinţifică, cel mai mare pericol
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi face notă discordantă în această discuţie cu privire la plagiate. În UAIC există din 2009 un soft folosit primordial de către cei de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor – SafeAssign, care face parte din platforma Blackboard. Din 2016, de când a intrat în vigoare ordonanţa de urgenţă care reglementează acest domeniu, softul a fost preluat la nivelul întregii universităţi. Acesta foloseşte trei surse de verificare – resurse disponibile pe Internet, baza de date a Blackboard, unde se găsesc lucrări de la toţi cei care cumpără accesul aici, baza de date a instituţiei (fiind mai performant decât cel folosit în rest de universităţi), dar şi baza de date ştiinţifică ProQuest. Nici acest soft nu traduce însă din limbi străine, nu are acces la multiple baze de date ştiinţifice, dar reprezentanţii UAIC spun că aşa ceva ar fi şi imposibil, dat fiind faptul că accesul este contra cost pentru fiecare dintre aceste baze de date. Reprezentanţii UAIC remarcă însă o altă problemă care se relevă la nivel naţional. „Lipseşte o strategie, o mentalitate unitară, la nivel de ţară – folosirea unui software comun, a unei baze de date comune pentru toate domeniile de specializare. Este imposibil de realizat“, a declarat Lucian Berechet, care administrează funcţionarea platformei în cadrul FEAA. El a mai spus că orice soft poate să descopere fără mari dificultăţi copierea prin copy/ paste, dar există un plagiat mai subtil care este imposibil de identificat de orice soft, indiferent de cât de complicat ar fi. „Furtul de idee ştiinţifică originală, îmbrăcată în alte cuvinte, care în final exprimă aceeaşi idee. Acesta este plagiatul insidios pe care doar specialistul îl poate decripta. Vorbim despre parafrazări atent elaborate, care se doresc a avea ca rezultat o lucrare originală. Se poate vorbi şi despre autplagiat – autorii scriu lucrări noi bazându-se, într-o oarecare măsură, pe ce au scris tot ei cu ceva timp în urmă. În aceste cazuri apare întrebarea: care este valoarea adăugată a conţinutului nou, dacă acesta face referire la un subiect deja consumat?“ a adăugat Lucian Berechet.
Câteva „şmecherii“
Fiindcă se verifică şi lucrările de la licenţă şi master, softul celor de la „Cuza“ a determinat metode ingenioase în rândul studenţilor cu scopul de a-l păcăli – se includ în lucrarea finală fotografii tip print-screen ale unor pagini de Word, ca să nu poată fi folosite paragrafe pentru căutarea în baze de date, sau introducerea caracterelor de culoare albă (litere, semne, practic orice) pentru a separa cuvintele, bulversând astfel softul dacă inginerii de sistem nu sunt atenţi.
