Tot mai mulţi ieşeni vor înapoi în comunism. Liderul noii filiale a PCR are 28 ani

La mai bine de un sfert de veac de la prăbuşirea comunismului, nostalgia faţă de vechiul regim este aproape omniprezentă în spaţiul public şi mai ales în cel privat. În familie, tinerilor li se spune cât de bine se trăia pe vremuri, când serviciul şi grija faţă de ziua următoare nu erau ca azi o povară, iar viaţa se desfăşura după anumite coordonate bine stabilite de către conducători. Ca atare, potrivit unui sondaj realizat nu demult de INSCOP, 44,7% dintre români consideră comunismul un „lucru bun“, iar 44,4% au indicat că se trăia mai bine înainte de 1989. Regiunea istorică a Moldovei suspină cel mai mult după comunism, conform datelor acelui studiu: 51,7% dintre respondenţi cred că sistemul comunist chiar a însemnat un lucru bun, iar 50% au răspuns că trăiau mai bine înainte de 1989 faţă de acum. Nemulţumiţi de realităţile cotidiene, unii dintre nostalgici au încercat în ultimii ani să pună din nou bazele Partidului Comunist, scos în afara legii în urma Revoluţiei. Şi ieşenii s-au raliat acestui demers şi au semnat în număr mare pentru înregistrarea acestui partid la Tribunal.

Grecia, reper de urmat

„Comunismul nici nu a existat în Ro­mânia. Este treapta superioară a socialismului. Termenul este folosit pentru a ne departaja clar de social-democraţi. Nu a existat un sistem comunist, ci o încercare de construire a acestui sistem. El nu a eşuat, ci a pierdut o luptă, doar în Eu­ropa“, spun astăzi la unison cei care în­cearcă reînfiinţarea Partidului Comunist.

La nivelul judeţului Iaşi sunt cel puţin 1.200 de persoane care ar fi semnat pe listele necesare înscrierii acestei formaţiuni la Tribunal. Totuşi, numărul simpatizanţilor trece de 10.000 la nivel de judeţ, se laudă noii „tovarăşi“. La alegerile locale de anul viitor, comuniştii vor să obţină chiar 15% din voturile ieşenilor, mizând pe situaţia economică şi socială precară. În 2012, socialiştii au reuşit să strângă doar aproape un procent din voturile ieşenilor, în con­diţiile în care, spun liderii acestui partid, au folosit resurse minime.

Până atunci însă, adepţii doctrinei marxist-leniniste stau cu ochii aţintiţi spre Strasbourg, de unde aşteaptă în acest an o decizie favorabilă din partea Curţii Europene a Drepturilor Omu­lui (CEDO). Acolo sunt două plângeri formulate ca urmare a respingerii cererilor de înregistrare a formaţiunii comuniste de că­tre instanţele româneşti, magistraţii români motivându-şi decizia prin faptul că, prin reînfiinţarea acestui partid, s-ar încălca le­gislaţia privind siguranţa naţională. Dacă CEDO le va da dreptate până în luna oc­tombrie a acestui an, este foarte posibil ca pe buletinele de vot de la alegerile locale să fie prezent şi noul Partid Comunist, care va reuni sub propria umbrelă toate forma­ţiunile de stânga de pe eşichierul politic. Dacă nu, abia la scrutinul parlamentar va figura din nou această formaţiune între opţiuni.

Ce vor comuniştii? Mai întâi ree­va­­luarea simbolurilor naţionale: 9 Mai zi naţională, iar imn de stat „Tricolorul“. Pen­tru ei, China ori Grecia sunt repere de urmat, iar Gheorghe Nichita, dacă îşi re­zolvă între timp problemele din justiţie, este aşteptat în sânul tovarăşilor. „Orice opţiune este posibilă“, susţine şeful co­mitetului ce se ocupă de reintarea în legalitate a formaţiunii.

Lider, un taximetrist

Pe 19 martie 2010, un comitet de iniţiativă de la Bucureşti anunţa cu surle şi trâmbiţe că doreşte reînfiinţarea Partidului Comunist Român. De la început, preşedintele acestui comitet a fost Petre Ignătescu, acum taximetrist de profesie în Capitală care anterior, în Epoca de Aur, a fost spor­tiv de performanţă la caiac şi popice, fiind decorat chiar şi cu titlul de „maestru al spor­tului“. Între altele, acesta spune în CV-ul publicat pe pagina Partidului Co­munist că deţine şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei de Prietenie Româno-Ruse. Între timp, periodic, Ignătescu şi echipa sa au început să editeze o nouă serie a ziarului „Scînteia“, în format electronic şi care se distribuie în mod gratuit. La cinci ani distanţă de la organizarea comitetului, Ignă­tescu spune că şi la Iaşi are foarte multe persoane care simpatizează demersul său, peste 1.000 la număr.

Conform propriilor statistici, simpatizanţii socialişti şi comunişti provin din grupa de vârstă a seniorilor, care au lucrat înainte de 1989 la foştii coloşi industriali ai Iaşului. Aceştia reprezintă în jur de 70% dintre cei care acum sprijină noua for­maţiune. Totuşi, tovarăşii ieşeni se laudă şi cu simpatizanţi tineri, care au lucrat în ţări ale Uniunii Europene, îndeosebi în Spania şi Grecia, dar şi cu proaspăt absolvenţi de studii superioare care nu şi-au putut găsi un loc pe piaţa muncii. Cert este însă că cei mai mulţi dintre simpatizanţi provin din mediul urban, cu toate că, spre exemplu, la Mogoşeşti, socialiştii care susţin noul PCR au chiar doi consilieri locali, spune Marian Russo, jurist de profesie, cel care a coordonat şi ajutat de la Iaşi strângerea de sem­nături pentru intrarea în legalitate a formaţiunii comuniste.

Liderul de la Iaşi are 28 de ani

În prezent, la cei 28 de ani, Marian Ru­sso este preşedinte al Comitetului Judeţean Iaşi al Partidului Socialist Român şi a ajutat, ca formă de „sprijin tovărăşesc“, la strân­gerea de semnături pentru înregistrarea forma­ţiunii gândite de Ignătescu. Deşi un membru al familiei sale a fost deţinut politic, Russo spune că formaţiunea comunistă ce stă să se coaguleze pe scena politică românească nu va avea nicio legătură cu gândirea şi practicile fostului Partid-stat.

„Doctrina socialistă, ideile pro­movate de partidele socialiste, nu numai din România, ci şi din spaţiul Uniu­nii Europene, au în prim plan omul modern cu nevoile sale. În mod concret, atât noul Partid Comunist, cât şi cel Socialist Român nu militează împotriva proprietăţii private, a libertăţii de exprimare. Suntem de acord cu toate aceste valori, caracteristice epocii în care trăim. Ambele forma­ţiuni nu au nicio legătură cu gândirea politică a Partidului Comu­nist Român de după 1944 şi condamnă ferm tot ceea ce înseamnă poliţie politică, mai ales până în 1965. Ca un paradox al vieţii, străbunicul meu, Teodor Hodo­roa­bă, a fost deţinut politic. A fost militant ţă­rănist, primar al municipiului Vaslui înainte de 1944. A şi murit în lagărul Pe­ninsula nr. 1 Dunăre-Marea Neagră în 1952. Deci, aş putea avea aversiune pentru socialism sau comunism, dar, ana­lizând cu obiectivitate, putem afirma cu toţii că valorile socialiste sunt actuale şi formaţiunile de stânga prezente pe scena politică nu se constituie urmaşe ale fostului PCR“, ne-a povestit acesta.

Modelul Cuba

Juristul din fruntea socialiştilor ieşeni subliniază faptul că mişcarea va prelua doar aspectele pozitive ale trecutului, îndeosebi din plan social şi economic. Nici centralismul nu mai este de actualitate pentru noii comunişti români. „Cuba şi China merg chiar pe o relaxare şi colaborare în ceea ce înseamnă parteneriatul public-privat“, afirmă acesta. Despre ideea de proprietate privată, interzisă de fostul regim, spune că nu poate fi negociată, ci este un drept câştigat, iar limitarea proprietăţii private în regimul de dinainte de 1989 a fost un fenomen cu amploare mai largă determinat de epoca respectivă. Spre deosebire de vremurile totalitare, când ţara a avut parte de conducerea partidului-unic, Russo afirmă că pluripartidismul şi exprimarea publică a tuturor ideologiilor politice este garantată de mişcarea socialistă. „Ideea socialistă nu este periculoasă pentru democraţia din România. Ea se grefează pe programele existente în Uniunea Europeană“, a ţinut şeful socialiştilor ieşeni să precizeze. Totuşi, condamnarea oficială a comunismului o consideră doar un gest politic şi un paradox. „Comunismul nu poate fi condamnat de către comunişti. Nu s-a adus prin acest gest o alinare, o recunoştinţă pentru cei care chiar au suferit. Dezicerea noastră este similară cu cea pe care libe­ralii şi ţărăniştii au avut-o după 1990 faţă de acţiunile formaţiunilor istorice din 1907 sau de la Griviţa“, explică Russo.

Anti-SUA şi anti-NATO

În politica externă însă, Ignătescu, şeful comitetului de iniţiativă de la Bucureşti, este tranşant. „Parteneriatul strategic cu SUA aduce beneficii doar americanilor, iar pe români îi pune în situaţia de a scoate castanele din foc. Suntem pentru o politică externă multipolară bazată pe respectarea independenţei şi suveranităţii, a neamestecului în treburile interne ale ţării noastre, şi nu în ultimul rând a avantajului reciproc în relaţiile economice. Suntem împotriva blocurilor militare, iar apartenenţa la NATO nu ne aduce un plus de securitate ci, din contră, am devenit o ţintă. Suntem pentru neutralitate“, ne-a declarat acesta.