Caută 
3 MIN
Un eveniment in aer liber a mai organizat si Filarmonica ieseana, dar nu la o asemenea scara si nu cu un ecou atit de puternic in presa. In mod paradoxal, un eveniment cultural a batut si problemele cu apa calda, si santierele care au sugrumat traficul. Normalitatea a fost ridicata la rang de exceptional la Iasi tocmai in urma unei secete prelungite de astfel de manifestari publice. Este pentru prima data cind un show de popularizare a culturii este si gindit, nu numai facut.
Atentia a fost indreptata, automat, spre proaspatul manager al Operei, Beatrice Rancea. Venirea sa la cirma institutiei a produs inca de la inceput un val de entuziasm, nu se stie exact daca datorita activitatii sale regizorale sau a unei bune imagini pe care o are in media nationala. Lumea asteapta poate minuni, dar uita destul de repede conditiile in care Opera si-a desfasurat si inca se mai vede nevoita pentru o perioada de timp sa functioneze. Spectacole jucate pe unde se gaseste o sala libera in oras, decoruri carate de colo-colo, costume, artistii si personalul intr-o vesnica pribegie.
Eternizarea santierului de la Teatrul National a avut, in mod cert, o influenta nefasta asupra scenei artistice iesene, a contribuit la o stare de lincezeala reclamata si de profani. In unele situatii s-au putut gasi solutii, cum ar fi controversatul cub din curtea Teatrului. In altele, neputindu-se respecta insasi "conventia" dictata de un anume tip de spectacol, a fost mai greu de mascat penibilul situatiei.
Opera inseamna fast, spunea Rancea cind si-a preluat mandatul cistigat in urma unui concurs organizat de Ministerul Culturii. Daca oferi reprezentatii in Casa de Cultura a Studentilor, nu te poti astepta ca publicul sa vina la patru ace.
Tocmai asta a avut si spectacolul "Magia serii…" , fast. Pentru ca nu a fost gindit la o scara mica, repertoriul a fost "coborit" la nivelul de intelegere a unui public eterogen, marketingul a functionat fara cusur. Nu cistigi 5.000 de abonati la reprezentatii indoor, dar contribui la notorietatea institutiei si a artistilor.
"Rancea iubeste artistii", mi-a spus un actor saptamina aceasta, lasindu-ma nitel nedumerit pe moment. De ce ar fi acesta un lucru iesit din comun pentru un sef de institutie de spectacole? Nu este, doar ca de sefi de institutii satui de toate si de toti, mai putin de propria persoana, dam cel mai adesea, nu sint exceptii care sa confirme regula.
Reintorcindu-ne la "revelatia" de simbata, vedem ca lipsa de exercitiu se vede acolo unde evenimentele in aer liber sint rare.
Si ferparul IIFF
Desi sintem in buza lui octombrie, nici Asociatia Romana de Film Independent (ARFI), nici Primaria Municipiului Iasi, co-organizatorii International Iasi Film Festival (IIFF), nu au dat nici o veste in legatura cu editia din acest an. Motivul pentru care anunturile nu au fost facute este unul banal: nu va mai exista nici o editie a III-a.
Regizorul Ciprian Alexandrescu, presedintele defunctului IIFF, si Mihai Pricop, seful Biroului pentru Cultura din Primaria Iasi, n-au reusit, se pare, sa mai vorbeasca din primavara. Primul sustine ca pe 27 iulie ar fi trebuit deja sa semneze contractul de finantare cu Administratia Fondului Cultural National, dar nu a mai facut-o, de vreme ce municipalitatea ieseana nu a zis nici da, nici ba in privinta continuarii proiectului. Pricop se apara si anunta ca ARFI ar fi trebuit sa depuna un proiect prin care IIFF 2011 sa fie lipit de Sarbatorile Iasului.
Carentele de organizare, lipsa unei strategii privind acest asa-zis concurent al TIFF-ului clujean au fost prezentate la primele doua editii pe larg cititorilor "Suplimentului de cultura". Rezervele noastre au fost clare si transant exprimate. Asta nu inseamna ca nu constatam o pierdere si o inabusire din fasa a unui proiect schiop, dar care putea fi salvat cu ceva mai multa pricepere din partea echipei conduse de Alexandrescu.
Lungul sir al actiunilor ce au fost doar "bifate" de Primaria Iasi ne demonstreaza, pentru cine mai avea nevoie de asa ceva, ca nu exista nici un dram de strategie la nivelul evenimentelor care au nevoie si trebuie sustinute din bani locali.
Esecul lamentabil al proiectului "Iasi 600" pare sa nu fi fost suficient de rasunator, ca aflam de la acelasi Mihai Pricop ca exista chiar si un "Iasi 600A". Normal, e vina noastra ca auzim prima oara de el, intotdeauna "ignoranta" jurnalistilor determina asemenea revelatii.
