Ministrul exprimarii spontane

De fapt, pe ministrul Paleologu cred ca o sa-l tin minte numai pentru butade si pentru umorul sau – nu stiu cit la suta voluntar, dar mult mai uman si mai viu decit al colegilor politicieni unsi cu toate alifiile. Cind situatia cinematografiei (prefer sa ma refer la cinema) era destul de "cacarisita" (sali de cinema putine si proaste, privatizarea lor ramasa in aer, concursul CNC contestat din nou), dumnealui iesea la rampa cu declaratii antologice – cea cu "pleasca", cu "bugetul cacarisit", conferinte despre pleasca, declaratii despre "porcarii" care se construiesc in vecinatatea monumentelor. Nu mi-au displacut aceste iesiri publice, dar nici nu mi s-au parut suficiente.

Dupa ce Cristian Mungiu, membru intr-una dintre comisiile de jurizare de la concursul de finantare organizat de Centrul National al Cinematografiei, a aparut la rampa cu un cearsaf de lucruri care trebuiau, in opinia sa, modificate, ministrul a organizat o dezbatere la sediul ministerului. Era prima la care asista domnul Paleologu, dar cei din domeniu trecusera deja din 1990 incoace prin nenumarate astfel de sedinte. "Sa-mi trimiteti pe mail, eventual sa marcati cu alta culoare, pasajele din regulament pe care le-ati dori modificate", a spus acesta intr-una dintre frazele sale politicoase si cred ca sincere, dar ma indoiesc ca exista cineva in sala care credea ca se va schimba mare lucru.

Cred ca Theodor Paleologu e mult prea bine-crescut, mult prea educat si mult prea moale pentru smecherii de aici, care n-au mama, n-au tata cind vine vorba de propriile interese. Cred ca Theodor Paleologu e mai bun diplomat decit ministru, si poate ca si tactul si bunul-simt, nu doar lipsa de pricepere si de timp, l-au impiedicat sa fie mai categoric in privinta cinematografiei.

Ultima scapare a avut-o in luna iunie cind Guvernul a adoptat, sub nasul sau, Ordonanta de Urgenta nr. 20 prin care Loteria Romana si cazinourile sa nu mai trebuiasca sa verse 4% din venit in vistieria Fondului Cinematografic. Aceasta a fost o mare scapare, caci micsoreaza semnificativ bugetul de productie a filmelor. Ministerul a promis ca va cauta, impreuna cu Ministerul Finantelor Publice, solutii alternative, desi tocmai Ministerul Finantelor Publice venise cu ideea exceptarii jocurilor de noroc de la plata acestui procent. Teama mea este ca se va spune ceva de genul: "E criza. Ia, mai subtire cu filmele". In situatii delicate, se taie din cheltuielile cu distractia si loisirul, si mi-e teama ca acolo intra cultura.