Nu exista individ care sa nu aiba nevoie de defulare

Lucian Dan Teodorovici: Cum vedeti societatea actuala, manifestarile violente in Romania contemporana?

Inainte de a vorbi despre ce se intimpla la noi, as vrea sa va spun in doua cuvinte cum s-a nascut ideea volumului Violenta. Aspecte psihosociale pe care l-am editat impreuna cu Gilles Ferreol. Gilles Ferreol este profesor de sociologie in Franta, un sociolog foarte cunoscut si impreuna am editat vreo patru-cinci volume in Romania; avem, de altfel, o colaborare mai veche, am lucrat si pentru Consiliul Europei impreuna.

Eram in iarna lui 2002 la Paris si, timp de o luna, televiziunile, radiourile, jurnalele au difuzat in fiecare zi cite o stire despre acte de violenta in Franta. Inca nu incepusera actele de violenta cele mai cumplite. Intilnindu-ma cu Gilles de vreo doua ori, l-am intrebat ce se intimpla de exista atita violenta intr-o tara democratica, aranjata, asezata, care ofera toate facilitatile si toate drepturile. In sfirsit, am adincit aceasta discutie si, spre sfirsitul sejurului meu acolo, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa convocam mai multi psihologi, sociologi si sa incercam sa raspundem la intrebari precum: "De ce societatea contemporana este atit de violenta?", "Care sint deosebirile dintre tarile mai avansate si mai putin avansate?", "Ce se intimpla in alte parti din Europa?". Si asa s-a nascut acest volum despre violenta care a devenit o carte referentiala pentru cei care studiaza fenomenul.

Lucian Dan Teodorovici: Ati lansat deja, numai amintind temele cartii, citeva subiecte de discutie. Ati spus ca sint diferente intre societatile din vestul Europei, de exemplu, si societatea noastra. Cum se manifesta din acest punct de vedere, al violentei in societate?

Cauzele sint diferite, dar Franta este o tara care este studiabila din punct de vedere al manifestarilor violentei. Parintii se pling ca exista violenta in proximitatea scolilor, in interiorul lor, intre profesori si elevi. Deci nu sintem singuri pe lume. Apoi sa nu uitam ce s-a intimplat la Paris in 2006, cind se distrugeau peste 1.000 de masini pe zi. Si atunci eram in Franta si am stat de vorba cu niste colegi care imi spuneau ca numarul a mai inceput sa scada, de la 1.300 la 1.100 pe noapte, si erau foarte satisfacuti. Eu am fost ingrozit de ceea ce se intimpla, mai ales ca Parisul este un oras linistit, in care nu te temi sa mergi noaptea pe strada. De unde a iesit atunci aceasta violenta? Este violenta cartierelor, a periferiei, a marginalilor, a imigrantilor, dar nu la prima generatie, ci la a doua. Acolo se intimpla asa: prima generatie incearca sa isi gaseasca ceva de lucru si este multumita ca a gasit; a doua generatie nu se integreaza, nu este primita, acceptata, nu isi gaseste un loc in noua societate, dar nu mai are nici dorinta "de a gasi orice" a primei generatii, a parintilor. Si atunci traieste o stare de frustrare cumplita. De aceea acesti tineri din generatia a doua de imigranti distrug totul in calea lor.

Lucian Dan Teodorovici: Anul trecut, cind am fost la Paris, mi-am adus aminte de observatiile pe care le faceau strainii care ne vizitau tara la inceputul anilor ’90. Toti spuneau: "E o tara foarte trista, vi se citeste o tristete teribila pe chipuri… ". M-am uitat special la chipurile calatorilor din metroul francez si, sincer sa fiu, am citit aceeasi preocupare, poate chiar aceeasi tristete. Banuiesc ca si acolo, la Paris, daca privim din punct de vedere psihologic, sint suficiente motive pentru ca oamenii sa fie la fel de preocupati, de ingrijorati de ziua de miine…

Parisul nu este Franta. Franta profunda este altceva; inseamna un trai mai linistit, mai inlesnit. Parisul este un oras cosmopolit. Daca iesi la 11 noaptea pe strada in Paris, vei vedea o lume foarte colorata, venita din toate colturile lumii, care nu si-a prea gasit un rost. Este un oras care si-a schimbat compozitia totala. Exista numeroase contradictii, frustrari in Paris si in periferie, pentru ca se vorbeste de unele locuri foarte linistite pentru trai, de foste sate care au devenit locuri de resedinta, dar sint si mici aglomerari urbane care sint ingrozitoare, numai blocuri, numai mizerie, lumea aceasta transmite o stare de neliniste.

Lucian Dan Teodorovici: Pentru ca tot ati pomenit de violenta in scoli, un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii din 2007 arata ca Romania se afla pe primul loc dintre cele 37 de tari vizate, privind numarul de profesori care au raportat acte de violenta ale elevilor in timpul orelor. De asemenea, se afla pe primele locuri in ceea ce priveste numarul de elevi care se duc cu teama la ore – 70% dintre elevii intervievati se pling de lucrul acesta. Ne depaseste numai Ungaria. Si am venit dinspre Paris in Romania pentru ca vreau sa discutam despre violenta in societatea noastra. In cite forme se manifesta violenta in societate in genaral si la noi in special?

Cind analizam violenta, ne gindim la toate tipurile de violenta. Ne gindim, de exemplu, la violenta de sine, violenta intrapersonala: individul care se automutileaza, care se uraste pe sine, care ajunge pina la sinucidere; vorbim pe urma de violenta interpersonala, violenta fata de celalalt, manifestata in diferite forme, nu neaparat fizica; apoi violenta in grup – exista grupuri care sint purtatoare de violenta, de la grupuri mici pina la grupuri mari, si in care violenta se manifesta in diferite tipuri, sint indivizi care vor sa distruga grupul, sa demoleze echipa – un coleg din Franta, Andre Sirota, care a publicat de asemenea la Polirom (n.r. – Conduite perverse in grup. Interpretari si interventii), a facut cercetari asupra grupurilor si a descoperit ca exista o tipologie a indivizilor care vor sa distruga grupul, care de fiecare data cind se construieste ceva intr-un grup au aceasta placere de a demola, de a-i umili pe ceilalti.

Florin Lazarescu: E o placere sau o frustrare?

Sint, de obicei, indivizi care nu au vocatia constructiei, si atunci se simt izolati, frustrati, nevalorizati. Astfel, trebuie sa isi cistige stima de sine discreditindu-i pe ceilalti. Al patrulea tip este violenta colectiva, in mase mari, pe stadioane, in mitinguri.

Florin Lazarescu: Mineriade, de exemplu.

Da. Mineriada a devenit un simbol pentru orice manifestare de distrugere colectiva.

Lucian Dan Teodorovici: Cum se manifesta violenta in marile colectivitati? Daca te uiti pe stadioane, de exemplu, observi ca printre acele mase care devin violente la un moment dat sint nenumarati oameni normali, care nu au tendinte violente in general.

Fenomenul a fost studiat de mult timp de psihosociologi si imi face placere sa il citez pe un psihosociolog roman care a tinut un prim curs de psihologie sociala la universitatea din Iasi in 1930-1931; e vorba de Mihai Ralea. El vorbeste inca de atunci, din 1931, despre violenta ca despre un fenomen care stapineste lumea moderna si se refera la violenta in grupuri mari. Aceasta este violenta care se formeaza prin contaminare. Oameni altfel rationali, care se conduc dupa gindire si ratiune, isi pierd uzul autocunoasterii si autoguvernarii atunci cind patrund intr-un grup ambalat, inflamat afectiv. Fenomenul se numeste contagiune si atinge pe oricine. Oameni pe care nu i-am vazut niciodata manifestindu-se violent, i-am vazut pe stadioane, atunci cind mergeam la meciuri, folosind un limbaj violent. Nu te astepti din partea unor oameni care sint politicosi si rezonabili sa se manifeste astfel.

Florin Lazarescu: Mi-am adus aminte ca ne-a povestit Toni Grecu cum s-a dus impreuna cu baiatul sau la meci si a avut un soc cind l-a vazut urcat pe gard si vrind sa-l rupa. Era alt om.

Asta se intimpla. O doctoranda a noastra a terminat o teza despre violenta pe stadioane. A stat de vorba cu sefi de galerii, cu oameni care frecventeaza stadioanele si a observat faptul ca sint oameni rezonabili care prin contagiune sint angajati in acte de violenta, dar exista si o tipologie a indivizilor predispusi la violenta, a frustratilor, a marginalilor, a nerealizatilor, a oamenilor cu un coeficient cognitiv coborit, a oamenilor cu un deficit de afectivitate.

Lucian Dan Teodorovici: Mie mi se pare straniu totusi ca oameni care nu au asemenea probleme – si nu cred ca vine dintr-o frustrare manifestarea respectiva – ajung sa faca in anumite momente lucruri la care nici macar nu te poti gindi.

Nu exista individ care sa nu aiba nevoie din cind in cind de o defulare, de o descarcare. Traim intr-o societate extrem de tensionata, fiecare dintre noi este extrem de ocupat, de stresat. Toate astea duc la o incarcatura puternica si atunci e nevoie de o supapa. Iar asta este o buna supapa, pentru ca daca numai strigi, nu ii deranjezi chiar atit de tare pe ceilalti.

Lucian Dan Teodorovici: Pina la urma, din cite inteleg, daca strigi fara a folosi expresii obscene si daca nu ajungi la violenta fizica, in momentul acela ar putea fi chiar o solutie pentru defulare.

Eu cred ca si asta este una dintre solutii. Bineinteles, ne putem imagina tot felul de scenarii pentru descarcare. In intreprinderile mari se utilizeaza tot felul de alte trucuri. De pilda, in subsol, in salile de sport sint figuri ale sefilor si te duci si il bombardezi cit poti, nimeni nu se supara, chiar e stimulata aceasta practica.

Lucian Dan Teodorovici: Pentru ca am vorbit la un moment dat de violenta in scoli, fac o legatura acum cu violenta redata in mass media, citindu-l pe cercetatorul american George Comstock, care a realizat, in 1990, 216 anchete asupra relatiei televiziune-violenta, iar in urma acestor anchete a constatat ca adolescentii supusi continuu la violenta tv se comporta in mod agresiv pentru ca se identifica cu personajele violente. Concluzia a fost: "Am creat o cultura a violentei".

Lucrul acesta este deja dovedit, sint multe cercetari care confirma aceasta prima supozitie. Televiziunea naste violenta, sugereaza violenta, invata masele de tineri cum anume sa isi manifeste violenta. Eu port si acum in memoria mea afectiva un caz din timpul liceului. Rulase un film sovietic despre un erou albanez, un aparator al poporului, era un film cu multa violenta, si atunci doi dintre cei mai buni elevi ai Liceului Laurean din Botosani s-au manifestat, la intervale scurte unul fata de celalalt, prin comportamente violente, amendind atitudinile unor elevi. Unul dintre ei a ajuns un mare antrenor de handbal in Romania, profesor universitar, iar altul profesor la universitatea din Iasi. Erau niste elevi foarte buni si au avut niste comportamente extrem de violente, aplicind unor colegi devianti niste corectii cumplite. Toata aceasta chestie ne-a mirat teribil. Era influenta filmului pentru ca se utilizau gesturi din acel film. Dar acum? Ginditi-va ca in prezent la stiri gasesti violenta, filmele sint pline de violenta.

Florin Lazarescu: Nu este un cerc vicios aici? Presa in general spune: "Noi facem audienta cu violenta. Publicul vrea violenta". De ce se uita publicul la asa ceva, pentru ca daca nu ar fi foamea aceasta de violenta, stirile de acest gen nu ar mai aparea?

E un anumit tip de public. Nu tot publicul urmareste asemenea stiri. Este un public de nivel cognitiv mediu, care doreste sa participe, sa se simta implicat, sa fie in mjlocul evenimentelor. O cauza ar fi faptul ca – desi au trecut 20 de ani de la schimbarea regimului – generatii intregi nu au stiut ca exista asemenea manifestari violente, de toate tipurile, si atunci exista aceasta dorinta de compensare, de revansa, ca sa ii spunem asa, a unui public care are nevoie de informatie. E o nebunie a informatiei. Cind stapinesti informatia, ai impresia ca esti in acelasi registru cu cei care difuzeaza informatia din punct de vedere cognitiv. Nimeni nu se gindeste ca publicului ar trebui sa ii dai articole de citit, si nu numai texte informative. Deschideti un ziar francez, de pilda "Le Monde" sau "Le Figaro", sint ziare in care gasesti nuante, comentarii, interpretari, pe cind la noi doua-trei publicatii au articole de acest gen, restul sint texte care iti dau numai informatii. Ba mai mult, am inteles ca exista acum un curent conform caruia deontologia profesionala iti spune sa dai numai informatii si sa lasi publicul sa discearna. Exista insa un public masiv, important, care nu poate discerne, care are nevoie sa fie ajutat sa interpreteze.

Lucian Dan Teodorovici: Spuneati ca este o diferenta intre tendintele din punctul acesta de vedere al mass media din Vest si din Romania.

Am stat uneori si cite o luna in mai multe tari si am vazut cum arata televiziunile. Sint mult mai decente. Nu se difuzeaza cu atita placere, cu atita exuberanta stiri de acestea despre accidente, mutilari, agresiuni. Ele sint plasate undeva la periferie.

Lucian Dan Teodorovici: Si totusi in Statele Unite sint discutii aprinse in mass media in urma unor intimplari care la noi, din fericire, nu au avut loc. E vorba despre situatiile acelea tragice in care un student sau un elev a intrat in scoala cu arma in mina si a impuscat profesori si colegi, fara nici un fel de discernamint, iar toate acestea au fost puse pe seama mesajelor transmise prin teleziviune.

Nu stiu cum e in Statele Unite, nu am avut ocazia sa urmaresc televiziunile de acolo, dar banuiesc ca exista o mai mare largheta in a difuza scene de violenta si situatii de acest gen. Pe urma, au dreptul sa cumpere armament, iar asta e o alta discutie. Imi spunea fiul meu cu ani in urma ca avea o prietena care venea dintr-un stat in care trebuia sa se apere si care tinea mereu doua pistoale in masina.

Lucian Dan Teodorovici: Am cunoscut si in Romania nenumarati soferi care au mereu la ei bite de baseball.

Soferii sint ei insisi victime ale unor agresiuni. Eu nu cred ca acei soferi vor sa atace pe cineva. Cite femei nu ati vazut ca au sprayuri paralizante in poseta pe care nu cred ca le folosesc vreodata, dar le dau un sentiment de siguranta.

Interviu difuzat in emisiunea "Circul nostru special" de la Radio Iasi FM

––––-

Curriculum vitae

» Adrian Neculau este profesor la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi, vicepresedintele Asociatiei Psihologilor din Romania si al Comisiei de Stiinte Sociale, Consiliul National de evaluare si validare academica.

» A publicat peste o suta de lucrari (carti de autor, volume coordonate si articole stiintifice). Este coordonatorul colectiilor "Psihologie" si "Psihologie aplicata", la Editura Polirom, unde a publicat, unic autor sau coordonator, volumele: Aspecte psihosociale ale saraciei, Noi si ceilalti. Teste psihologice pentru cunoasterea ta si a celuilalt, Cimpul universitar si actorii sai, Memoria pierduta, Minoritari, marginali, exclusi, Psihosociologia schimbarii, Psihologie sociala. Aspecte contemporane, Analiza si interventia in grupuri si organizatii, Dinamica grupurilor. Texte de baza, Urmele timpului (un dialog cu Serge Moscovici), Noi si Europa, Cunoaste-te pe tine insuti. 29 de teste psihologice, Cunoaste-l pe celalalt. 26 de teste psihologice, Manual de psihologie sociala, Violenta. Aspecte psihosociale, Viata cotidiana in comunism si Educatia adultilor.