Premiile Academiei Europene de Film, vazute din capitala Estoniei

De Iulia BLAGA

luni, 13 decembrie 2010, 17:34

6 MIN

Am locuit la Swisshotel, cel mai dihai hotel din oras, nou si scump, cladire care consta in doua turnuri. (Intr-unul din ele a fost un incendiu taman in timpul Galei EFA; prin urmare, am ratat incendiul.) De la etajul 13, cel mai spectaculos lucru nu e atit privelistea marii si a feriboturilor, cit planarea pescarusilor intre cele 30 de etaje ale hotelului si cele 30 si de etaje ale cladirii de vizavi. Curentul de aer dintre ele e atit de puternic incit aerul devine un soi de tobogan.

In oras, pregatirile erau in toi pe mai multe viteze in acelasi timp. La 1 ianuarie, Tallinnul devine Capitala Culturala Europeana 2011, dar si Estonia trece la moneda euro. De la 1 decembrie oricum se daduse drumul si la distractiile de sezon (mai ales ca turistii incepeau sa apara): ornamentatii de Craciun, bradul mare din Orasul Vechi, inconjurat de gherete unde se vindeau caciuli, fulare si manusi, turta dulce, vin fiert si cidru, tinere care ofera pe strada migdale caramelizate, artisti locali producindu-se tot in strada, magazine cu suveniruri, un tarc cu doi pui de reni, pe care turistii (mai ales rusi) ii fotografiau cu miini rebegite de frig.

Tallinnul e un oras mic (in jur de 400.000 de locuitori, cam de 10 ori mai putini decit Bucurestiul). Prin urmare, nu poti sa nu observi cit de putine masini trec pe strada, chiar daca un estonian spune ca e din pricina iernii. Totul e mic aici, pina si egoul presedintelui tarii care locuieste intr-un palatel din Kadriorg, ce-i drept linga palatul ridicat de Petru cel Mare si Muzeul de Arta Kumu, dar nepazit decit de doi soldati. Nu tu garduri electrificate, sute de metri de loc in jurul palatului sau rotweileri pe doua si pe patru picioare.

Presedintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, a participat si la Gala de decernare a Premiilor Academiei Europene de Film, gazduita de Sala de concerte Nokia in seara zilei de 4 decembrie. El si sotia sa au fost ultimele persoane care au intrat in sala (penultima a fost Juliette Binoche).

Filmul lui Florin Serban, nominalizat la doua categorii

Am urmarit ceremonia din sala presei, dotata cu ecrane si mese cu acces la internet. Pentru ca am ajuns mai repede, am putut vedea cum agentii de presa isi conduceau invitatii de la un capat al covorului rosu la celalalt, inarmati cu cartonase pe care era scris numele fiecarui invitat, astfel incit fotografii sa stie pe cine fotografiaza. Nu au avut nevoie de cartonase: actorul Bruno Ganz si compozitorul Gabriel Yared (modesti si, prin asta, remarcabili), Wim Wenders (cu parul proaspat aranjat – lateral, fireste), Jean-Marc Barr (imbatrinit, dar la fel de elegant ca intotdeauna), delicata Maria de Medeiros, Fatih Akin (cu o caciula smechera asortata la costum, ca sa fie remarcat mai usor), Juliette Binoche (care, desi a venit in ultimul moment, tot a dat citeva scurte interviuri zimbind profi). La gala au participat si regizorul Florin Serban, producatorul Daniel Mitulescu si protagonistul George Pistereanu, reprezentind Eu cind vreau sa fluier, fluier – nominalizat la categoriile Descoperirea Europeana a Anului – Premiul FIPRESCI si Actorul European al Anului. Cu Florin Serban si George Pistereanu am vorbit putin in restaurantul de la ultimul etaj (30) al hotelului, cu o panorama impresionanta deasupra portului. "Nu prea stiu cit de importanta e pentru mine nominalizarea la EFA", a spus Florin Serban. "Cred ca e la fel ca la Berlin, dar nu pot face o comparatie, pentru ca pentru mine Berlinul a insemnat foarte mult. As spune insa ca ma bucur ca a fost nominalizat un film romanesc – filmul meu." Intrebat daca crede ca Fluierul va fi nominalizat si la Oscarul pentru film strain, regizorul a raspuns franc: "Imi place filmul meu, e puternic, dar nu stiu daca va fi pe gustul americanilor sau pe gustul membrilor academiei. Cind ma uit acum la el ii dau nota 7. Inainte de Berlin l-am vazut de sute de ori la montaj. Pe urma n-am mai avut chef sa-l vad, dar eram curios de reactia spectatorilor, asa ca am continuat sa merg la proiectii pina cind din nou m-am saturat. Am mai vazut pe ici pe colo momente si tot ce mi-a sarit in ochi au fost greselile. Acuma pot fi cit de cit obiectiv: daca ar trebui sa il fac din nou, as schimba niste lucruri".

George Pistereanu a mers doua zile si la Stockholm ca sa-si ridice Premiul de interpretare si, pentru ca de curind a terminat si filmarile la cel de-al doilea lungmetraj al sau, Loverboy (regia Catalin Mitulescu), spune ca ii merge destul de bine. Dar nu vrea sa se gindeasca la ce va face in cinci ani: "Am o chestie care nu ma lasa sa preconizez. Ma pregatesc inconstient pentru lucruri care mi se intimpla. Dar nu am vrut niciodata sa mi le pun cap la cap si sa spun: asta o sa se intimple peste un an, iar asta va fi peste doi ani. Pentru mine conteaza sa lucrez, sa fac filme, sa pot lasa pe pelicula ce am eu mai bun. Ca filmele astea le fac in Europa, Romania sau America se simte la bani, la limba si la alte citeva chestii, dar, personal, pe mine ma intereseaza sa fac filme".

Si am mai avut o lunga si foarte placuta discutie cu compozitorul Gabriel Yared, omagiat in acest an de Academia Europeana de Film. O veti citi in curind.

In 2011 la Berlin

Altfel, cu mici exceptii (tinind de glumele prezentatorilor), gala in sine mi s-a parut mai curatica decit in alti ani. In schimb, empatia salii a fost spre temperatura inghetului. Nu a fost doar faptul ca au lipsit mari nume, dar si faptul ca gala nu a fost o sarbatoare a cinema-ului european, ci a parut o simpla festivitate de premiere. Roman Polanski (al carui film, Marioneta/The Ghost Writer, a fost premiat la sase dintre cele sapte categorii unde a fost nominalizat) nu a venit pentru ca nu poate parasi resedinta sa din Elvetia. Ewan McGregor filma in Thailanda. Sylvain Chomet, Olivier Assayas sau mai tinarul Elio Germano au anuntat ca vin, dar au contramandat in ultimul moment. Vremea a fost motiv (sau scuza). Cel mai simpatic lucru (felicitari estonienilor) au fost niste filmulete de prezentare ale celor sase pelicule nominalizate la categoria Filmul European al Anului. Fiecare film era comentat pe scurt de un estonian fara legatura cu cinema-ul. Cea mai simpatica a fost o tanti tricoteuza care, dintre line si bumbacuri, ne-a vorbit despre filmul hispano-argentinian El secreto de sus ojos (care a fost nominalizat si la Oscarul pentru film strain in 2010). Femeia a comparat lina merinos cu limba spaniola, spre deosebire de lina din Estonia care e aspra (si-asa prezentatorii galei au tot batut moneda pe cit de ciudata e estoniana…), si, pentru a reda cit mai bine spiritul acestui lovestory politist, a facut un model de citeva rinduri pe fata (strinse ca iubirea), alternate cu citeva rinduri de ochiuri cu gaurele (simbolizind misterul policierului). Doua pe fata, sase pe dos a fost si gala noastra. Anul viitor, Premiile EFA se decerneaza la Berlin, iar in 2013 in capitala Maltei.

––-

Laureatii

» Filmul European al Anului – Marioneta/The Ghost Writer (Franta/Germania/Marea Britanie), produs de Robert Benmussa, Alain Sarde & Roman Polanski

» Regizorul European al Anului – Roman Polanski (Marioneta/The Ghost Writer)

» Actrita Europeana a Anului – Sylvie Testud (Lourdes – foto)

» Actorul European al Anului – Ewan McGregor (Marioneta/The Ghost Writer)

» Scenaristul European al Anului – Robert Harris & Roman Polanski (Marioneta/The Ghost Writer)

» Premiul "Carlo di Palma" pentru imagine – Giora Bejach (Lebanon)

» Monteurul European al Anului – Luc Barnier & Marion Monnier (Carlos)

» Scenograful European al Anului – Albrecht Konrad (Marioneta/The Ghost Writer)

» Compozitorul European al Anului – Alexandre Desplat (Marioneta/The Ghost Writer)

» Descoperirea Europeana a Anului – Premiul FIPRESCI – Lebanon de Samuel Maoz (Israel/Germania/Franta)