Aberaţii şi câteva oaze de bun-simţ

Profesorul Doru Căstăian publică un excelent articol intitulat Truse de scule, arhitecturi curriculare şi epidemii globale (găsiţi textul pe platforma Contributors). Articolul e o reacţie la iniţiativa recentă de a-i consulta pe părinţi şi pe elevi în legătură cu programa de învăţământ. Doru Căstăian e un profesor de liceu cu o excelentă reputaţie (predă, în calitate de cadru didactic asociat, şi la universitatea din Galaţi), e un intelectual cu întinse şi solide cunoştinţe în mai multe domenii şi, nu în ultimul rând, scrie admirabil, punându-şi astfel în valoare – nuanţat şi precis – argumentaţia. Aşadar, părinţii şi elevii ar trebui să se pronunţe în chestiuni vitale pentru învăţământul preuniversitar: numărul de discipline obligatorii, numărul de ore consacrate acestor discipline, numărul de discipline opţionale şi (bomboana de pe coliva culturii generale) va trebui să vedem dacă respectivele „materii” răspund sau nu intereselor elevilor. Poziţia lui Doru Căstăian e fără echivoc: arhitectura programelor de învăţământ este o dezbatere tehnică, purtată de profesionişti şi în care în niciun caz nu trebuie implicaţi părinţii şi elevii, ale căror opinii vor fi, inevitabil, subiective şi nepertinente. N-am cum rezuma aici demonstraţia ireproşabilă a profesorului Căstăian. El demolează un mit tenace, acela al şcolii care transmite „cunoştinţe inutile”. Nu este adevărat, „nu este nimic inutil de învăţat”, insistă Doru Căstăian, altfel putem considera că o poezie de Eminescu sau de Blaga nu serveşte la nimic, la fel ca teorema lui Pitagora, iar exemplele ar putea continua la infinit. Trebuie, dimpotrivă, să ne exersăm memoria, conţinuturile memorate vor avea funcţia de „ancore” pentru asimilarea de noi cunoştinţe, a decreta că doar anumite lucruri sunt folositoare ar sărăci în mod catastrofal viaţa noastră spirituală şi afectivă. „Cultură generală”, „memorie” – ce reconfortant este să regăseşti aceste noţiuni şi speranţa mea este că şi alţi profesori împărtăşesc ideile lui Doru Căstăian.

xxx

Un cunoscut animator TV din Franţa, Pascal Praud, a fost ameninţat cu moartea de către doi cântăreţi de rap, pe numele lor Sneazzy şi Nefka (mărturisesc, cu umilinţă, că nu auzisem de ei până acum). Vina lui Praud? Ar fi făcut afirmaţii „islamofobe”. Dincolo de ridicolul acuzaţiei (orice observaţie critică despre arabi şi despre Islam este instantaneu taxată drept „islamofobie”, crimă de neiertat), aiuritoare mi s-au părut reacţiile unei părţi din mass-media. Reprezentanţi ai presei „progresiste” („Le Monde”, „Télérama”) nu numai că nu i-au luat apărarea confratelui lor, dar l-au taxat imediat de „reacţionar” şi „rasist”. Am aflat, cu această ocazie, lucruri surprinzătoare: extrema dreaptă ar fi majoritară în cele mai multe emisiuni de informaţie, ziariştii „progresişti” sunt minoritari faţă de ziariştii „reacţionari”, multe posturi TV propagă „idei de dreapta şi valori masculinizate” (afirmaţia aparţine unei foste ziariste, luptătoare acum pe baricadele feminismului), un veteran al presei scrise, Jean-François Kahn, a declarat – nici mai mult nici mai puţin – că „neofascismul este cu siguranţă mai ales mediatic decât intelectual”… Ca să vezi!… Şi eu care credeam (iar ca mine credeau foarte mulţi) că presa franceză e preponderent de stânga!… Să ne fi eliberat oare Sneazzy şi Nefka de această regretabilă prejudecată? Să nădăjduim că ne-am învăţat minte şi că nu vom mai promova „valori masculinizate”…

xxx

Era de aşteptat ca această criză a coronavirusului să fie exploatată politicianist. Cea mai promptă a fost Gabriela Firea care a „furat startul” în mai multe rânduri şi s-a pronunţat în chestiuni în care nu avea nici competenţă, nici putere de decizie. Cu gândul la alegerile locale, primarii de sector i-au mers pe urme: am citit undeva, nu mai ştiu unde (sper să nu mă înşel), că primarul de la sectorul 5, spre exemplu, a distribuit persoanelor în vârstă cinci mii de ceasuri cu buton de panică. Asta în condiţiile în care directoarea Direcţiei Sanitare din Bucureşti şi-a dat demisia pentru că nu mai face faţă situaţiei… Absolut scandaloasă este însă ieşirea la rampă a lui Nicolae Bănicioiu, care şi-a dat şi el cu părerea, Bănicioiu care are pe conştiinţă o prestaţie dezastruoasă în cazul Colectiv. Iată însă că nesimţirea face casă bună cu tupeul.

xxx

Duminică va avea loc primul tur al alegerilor locale din Franţa, dacă nu cumva preşedintele Macron în intervenţia de joi seara nu va anunţa amânarea scrutinului (deşi mai toată lumea – presă, clasa politică – exclude această ipoteză). Prezenţa va fi cu certitudine mai slabă, unul din patru alegători declară că nu va merge la urne. Absenteismul va influenţa, în chip fatal, rezultatul scrutinului, iar jocul democratic va avea de suferit. O premieră este prezenţa a vreo zece liste „comunitare”, alcătuite din musulmani. Un reputat politolog, Dominique Reynié, crede că avem de fapt a face cu liste „separatiste” şi că fenomenul este îngrijorător. Multe comunităţi musulmane înţeleg să trăiască după alte legi decât acelea ale ţării unde locuiesc, în speţă Franţa. Proiectul politic separatist este foarte activ şi eficient, avertizează Reynié. Care riscă, nu-i aşa, să fie acuzat de „islamofobie” şi de faptul că practică „amalgamul”.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor