Am descoperit-o pe “Doamna Trandafir” de la Iaşi: învăţătoare model, de 35 de ani în satul natal. „Copiii de la ţară ştiu să se bucure mai mult”

 

Cum am descoperit-o?

 

La finalul anului 2023, când am desfăşurat Campania de Crăciun iniţiată de „Ziarul de Iaşi” şi am dăruit cadourile micuţilor din Prisăcani, Satu Nou, Moreni şi Măcăreşti, am cunoscut-o pe Sorina Păduraru, învăţătoarea care încearcă în fiecare zi să le mai ofere un motiv de bucurie elevilor săi. Este acel dascăl care crede cu ardoare că, în simplitatea vieţii de la ţară, elevii pot înflori cu ajutorul unui mentor implicat, care încearcă să le deschidă orizonturile şi să le ofere cât mai multe oportunităţi.

Doamna Sorina ne-a atras atenţia la serbarea de Crăciun organizată la Şcoala Primară din Satu Nou, şcoală unde, în acest an, este învăţătoarea elevilor din clasa a IV-a. Apoi, am aflat că este fondatoarea Ansamblului „Muguraşii de la Prisăcani”. Am contactat-o şi am lăsat-o să ne introducă în universul său, unde activităţile educative, sacrificiul pentru elevi şi consilierea copiilor cu probleme de sănătate sau familiale sunt la ordinea zilei.

 

Ataşată de locurile natale

 

Fiind ataşată de locurile de baştină, şi-a propus să revină ca învăţătoare în comuna natală, după admiterea la Liceul Pedagogic. „Eu am fost decreţel, motiv pentru care admiterea la Liceul Pedagogic a fost foarte grea – eram 17 candidaţi pe un loc, deşi erau doar 33 pentru cei din mediul rural şi 3 pentru cei din urban. Când am aflat că am reuşit, mi-am propus să revin în comuna natală ca învăţătoare şi aşa a fost. În toamna anului 1986, păşeam pragurile Şcolii Gimnaziale Grozeşti ca învăţătoare, şcoală de unde plecasem ca fostă elevă cu patru ani înainte. Devenisem colegă cu foştii mei profesori şi eram foarte emoţionată”, a povestit cadrul didactic.

După primii doi ani, a avut o restrângere de activitate şi ar fi trebuit să obţină un post într-o altă unitate şcolară, însă aceasta spune că a fost atât de ataşată de locurile natale încât nu s-a prezentat la Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru a fi repartizată într-o altă comună. Aşa, a ajuns profesoară de Educaţie fizică tot la Şcoala din Grozeşti. „Eu ştiam că, prin legislaţia de atunci, puteam ocupa catedra de Educaţie fizică de acolo. Era liberă, iar directorul era obligat să îmi dea mie prioritate. Efectiv nu am vrut să-mi părăsesc locurile natale”, a spus aceasta.

Din anul 1990, Sorina Păduraru este învăţătoare la Şcoala Primară Satu Nou, structură arondată a Şcolii Gimnaziale Prisăcani. După trei ani în învăţământ a dat Definitivatul, iar apoi, din cinci în cinci ani a obţinut cele două grade didactice. În anul 2004 s-a înscris la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, urmând ca în 2018 să finalizeze şi cursurile de master în Politici şi Management în Educaţie.

 

„Copiii de la ţară ştiu să se bucure şi să preţuiască mult”

 

Doamna Sorina a spus că ar alege mereu mediul rural în detrimentul celui urban, întrucât „mai multă hrană pentru suflet primeşti de copiii din mediul rural”. Recunoaşte că este vorba despre mai multă muncă, însă, potrivit acesteia, „răsplata este pe măsură”.

„Nu pot spune că nu sunt şi mâhniri, însă peste tot există, chiar şi în mediul urban. Diferenţa o face, în primul rând, feed-back-ul primit. Copiii de la ţară ştiu să se bucure şi să preţuiască mult mai mult ceea ce li se oferă, sunt mai receptivi, mai interesaţi, mai curioşi, mai respectuoşi şi mai cuminţi. Pentru mulţi, şcoala le este familia, iar acest fapt, cu cât este de trist pe de o parte, cu atât mai mult solicită implicare şi receptivitate din partea cadrului didactic. La şcoală li se oferă ce nu au acasă, educaţie, afecţiune, atenţie şi comunicare”, explică învăţătoarea de la Şcoala Primară Satu Nou.

Sorina Păduraru spune că, pentru copiii din mediul rural, activităţile şcolare şi extraşcolare sunt precum mersul la cinema, la teatru sau chiar în vacanţă. „Aici, în mediul rural, copiii sunt receptorii, păstrătorii şi purtătorii tradiţiilor şi obiceiurilor. În simplitatea vieţii de la ţară, specificul românesc nu va dispărea niciodată. Pentru ei, nu prea există motive să nu vină la activităţile pe care le organizăm, deoarece, pentru marea majoritate, Prisăcani e lumea”, a adăugat aceasta.

Dragostea faţă de profesie şi faţă de copii reprezintă motivul care stă la baza tuturor activităţilor organizate de doamna Sorina. Ea încearcă să le deschidă orizonturile şi să le ofere cât mai multe oportunităţi, fiind conştientă că elevii din mediul rural au anumite lipsuri. „Încerc să îi descopăr, dar, mai mult decât atât, să se descopere ei înşişi, să conştientizeze cum e corect, ce le place mai mult, ce aptitudini şi talente au”, a afirmat învăţătoarea.

 

Micii actori, regizori şi scriitori din Prisăcani

 

Multe proiecte organizate de învăţătoarea din Prisăcani au îmbinat literatura cu teatrul, utilizând, în cadrul orelor de limba română, dramatizarea ca metodă de înţelegere a textelor. Elevii Sorinei Păduraru au făcut un obicei şi din mersul la teatru. Întrucât a obţinut pentru ei intrări gratuite la spectacole, a transformat mersul la teatru într-o activitate educativă. Cu o săptămână înainte de spectacol, elevii citeau piesa, iar după vizionare, comparau şi comentau detaliile adăugate sau eliminate.

Teatru de păpuși realizat de elevii învățătoarei Sorina Păduraru

Ca urmare a acestei activităţi, copiii şi-au dorit să fie chiar ei protagoniştii unui spectacol, iar astfel au ajuns să se implice într-un nou proiect. Au creat o poveste, au scos cartea „Cei trei prieteni”, iar apoi au pus-o în scenă în cadrul Festivalului de Teatru Şcolar organizat de Palatul Copiilor din Iaşi, unde au obţinut Premiul I. Acest succes i-a determinat pe elevi să îşi dorească o a doua poveste pe care au numit-o „Zâna Magie fără Tehnologie”. Cele două cărţi au fost tipărite şi vândute, din dorinţa de a-şi achiziţiona o tablă interactivă.

O altă idee pusă în practică a fost teatrul de păpuşi. În fiecare dimineaţă, pentru a le capta atenţia, învăţătoarea invita elevii, pe rând, după cortină, pentru a mânui păpuşile în timp ce inventau poveşti. „Astfel, am alungat timiditatea, iar copiii au devenit încrezători în ei deoarece vorbeau păpuşile, nu ei”, a explicat cadrul didactic.

Fagurele poveștilor – activitate gândită de Sorina Păduraru

O altă activitate a fost „Povestea de dimineaţă”. Când elevii erau în clasa I, învăţătoarea le citea o poveste, iar ei trebuiau să spună ce au înţeles. În anul următor, elevul de serviciu era cel care lectura acasă, iar a doua zi le povestea şi colegilor. Apoi, pentru clasa a III-a a creat „Fagurele poveştilor”, în sistemul cinci ori trei – cinci minute pentru citit, cinci minute pentru povestit şi cinci minute pentru întrebări şi răspunsuri. În clasa a IV-a, elevul de serviciu primea un cuvânt cu o zi înainte, iar a doua zi el trebuia să le spună colegilor o propoziţie artistică.

Activităţile organizate de Sorina Păduraru se întind şi dincolo de Prut. Din anul 2010 coordonează Proiectul Internaţional „Cultură şi civilizaţie pe cele două maluri ale Prutului”, în parteneriat cu Liceul Elada din comuna Măcăreşti, Raion Ungheni, Republica Moldova. „Cel mai emoţionant moment a fost cel de la 1 Decembrie 2018, când ne-am întâlnit pe ambele maluri ale Prutului, în acelaşi punct stabilit dinainte, am cântat Imnul României şi cântece despre Unire, am aruncat flori, baloane şi inimi pe Prut, iar apoi am dansat Hora Unirii pe ambele maluri deodată”, a menţionat cadrul didactic.

 

Începuturile „Muguraşilor”

 

Ansamblul „Muguraşii de la Prisăcani” este un alt vis al copilăriei Sorinei Păduraru. Şi-a dorit să facă parte dintr-un ansamblu de dansuri populare, însă nu a avut această şansă. După ce a ajuns să lucreze în învăţământ, la orice serbare organizată la şcoală a avut grijă să pregătească şi un moment de dansuri, din dorinţa de a le oferi o şansă elevilor care aveau acelaşi vis.

Actuala generație a Ansamblului Mugurașii de la Prisăcani

În primul său an de activitate, atunci când a gândit primul moment de dansuri populare, a format un ansamblu numai din fete. Pentru că nu dispuneau de o boxă, elevele au cântat întreaga piesă. Apoi, în anul 1990, când a ajuns suplinitoare la şcoala din Prisăcani, a format un nou ansamblu de dansuri populare. A fost pentru prima dată când dansurile gândite de ea erau pe muzică, datorită unui băiat care ştia să cânte la acordeon.

Chiar dacă a pregătit numeroşi copii în arta dansurilor folclorice, numele de „Muguraşii” a apărut abia în anul şcolar 2009-2010.

„După revoluţie, la Prisăcani au început să vină delegaţii străine din America, Franţa, Belgia şi Republica Moldova. Pentru întâmpinarea cu colac şi sare, eram mereu invitată cu copiii, ocazie cu care dădeam şi un mic spectacol de dansuri populare. În februarie 2010, eu şi copiii de la dansuri am fost invitaţi în Franţa pentru a da spectacole în Saint-Pierre les Elbeuf”, a povestit Sorina Păduraru. Acela a fost momentul în care lucrurile au prins contur, iar coregrafia, munca şi costumele populare au fost puse la punct, întrucât până atunci, elevii dansau în uniforme şcolare.

„A urmat o perioadă când căutam şi împrumutam costume populare. A fost foarte dificil în această privinţă. Dansurile erau după muzică etno ori fanfară, pentru că nu aveam negative cu melodii specifice zonei. Coregrafiile le făceam după cum simţeam că se potrivesc ritmului melodic. Mereu am făcut repetiţiile în sala de sport sau în sala de clasă, fiindcă în comuna Prisacani nu a fost şi nici nu este un cămin cultural unde să se poată desfăşura astfel de activităţi”, a explicat fondatoarea Ansamblului „Muguraşii de la Prisăcani”.

 

Între timp, lucrurile au prins contur. În 2009, şcoala a primit un set de DVD-uri cu negative şi coregrafii din zone ale judeţului Iaşi, iar din februarie 2010, doamna Sorina a început pregătirile serioase pentru plecarea în Franţa. Între timp, au primit şi costume populare de la directoarea şcolii de atunci, Mariana Catrina.

„În Franţa, copiii au avut mare succes. Au dat cinci spectacole şi au făcut şi bani. Prestigiul din Franţa a fost un imbold pentru a participa la festivaluri şi concursuri de dansuri populare. La întoarcere, i-am înscris pe copii la un festival, iar în fişă trebuia să apară şi numele ansamblului. Am ales «Muguraşii» şi aşa a rămas”, a completat învăţătoarea.

Videoclip Parada costumelor populare în ritm de fanfară, la Festivalul Naţional de Folclor „Muguraşii de la Prisăcani”, 27 august 2022: 

 

Peste două decenii de „Muguraşii”, mereu pe podium

 

Timp de aproape 24 de ani, Ansamblul „Muguraşii de la Prisăcani” a participat la numeroase festivaluri şi concursuri, iar de fiecare dată a ajuns pe podium. După patru generaţii de Muguraşi coordonate de Sorina Păduraru, în palmaresul ansamblului se găsesc patruzecei de trofee, zece medalii şi numeroase diplome, poziţionându-se, de cele mai multe ori, pe locul întâi.

„De-a lungul timpului, copiilor din ansamblu li s-au oferit oportunităţi multiple: plecări in străinătate, multiculturalitate, schimburi de experienţă, urcări pe scenă, relaţionare cu alţi copii din ţară şi străinătate, invitaţii la emisiuni de televiziune, experienţă şi încredere de sine”, a spus coordonatoarea asamblului.

Festivalul Național de Folclor Mugurașii

Punctul culminant în parcursul ansamblului este reprezentat de înfiinţarea, în anul 2011, a Festivalului Naţional de Folclor „Muguraşii”, care a avut, până în prezent, zece ediţii. Este un festival recunoscut de Ministerul Educaţiei, care la fiecare ediţie reuneşte între 400 şi 600 de copii atât din ţară, cât şi din Republica Moldova.

„Datorită acestui festival, comuna Prisăcani a devenit un punct de reper pe harta ţării. Este mândria comunei! Este foarte important să visezi, să crezi în visele tale, să îţi doreşti, să munceşti şi să lupţi, fiindcă ele se vor împlini”, a adăugat Sorina Păduraru.

Videoclip cu Hora Prieteniei, pe stadionul comunei Prisăcani, la Festivalul Naţional de Folclor „Muguraşii de la Prisacani”, ediţia a X-a, 30 iulie 2023: 

 

Scenete originale create pentru serbările şcolare

 

Pe lângă dansuri populare, învăţătoarea de la Şcoala Gimnazială Satu Nou meşteşugeşte şi poezii. La serbarea de Crăciun, la care am luat parte atunci când am împărţit cadourile achiziţionate în urma Campaniei de Crăciun organizate de „Ziarul de Iaşi”, am aflat că versurile urăturilor şi cele de la jocul caprei au fost scrise de Sorina Păduraru.

„Creaţiile lirice se numără printre pasiunile despre care nu ştie prea multă lume. Mi-a plăcut să compun poezii şi să pictez încă din clasele primare. Ţin minte că prima mea poezie s-a numit «Ţara mea» şi o comparam cu un trandafir înflorit, iar poezia era scrisă peste un trandafir desenat de mine. Prima scenetă compusă de mine a fost chiar în primul an de învăţământ, cu ocazia zilei de 8 martie, pentru că nu găseam scenete de-a gata. În anul şcolar trecut, am adaptat povestirea «Pupăza din tei» şi am participat cu elevii la Concursul de teatru «Sub reflector», la Iaşi, unde a luat premiul pentru originalitate”, a transmis aceasta.

 

Sorina Păduraru: „Dacă vrei să fii respectat, trebuie să respecţi; dacă vrei să fii ascultat, trebuie să asculţi”

 

Pe lângă rolul de dascăl, pe care trebuie să îl îndeplinească, aceasta este şi consilier pentru elevii săi. Dintr-o serie de 26 de copii, aproape jumătate provin din familii monoparentale, sunt părăsiţi de părinţi şi crescuţi de bunici sau sunt şcolari cu cerinţe educaţionale speciale (CES).

„Am gândit că trebuie să fac mai mult pentru ei, ceva care să îi distragă, cumva, de la durerile cu care viaţa i-a încărcat mult prea devreme”, a mărturisit învăţătoarea.

Astfel, a creat proiectul „Pentru cei mai trişti decât noi” şi a avut ca parteneri Organizaţia Salvaţi Copiii, un cabinet individual de psihoterapie pentru copii, Parohia ortodoxă Mărişelu (Bistriţa), Palatul Copiilor Bistriţa şi Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi. În cadrul acestei iniţiative, au avut loc şedinţe de terapie pentru părinţi şi copii, o tabără de vară gratuită pentru beneficiari şi numeroase activităţi educative. În plus, colegii elevilor cu probleme s-au implicat ca voluntari în proiect.

Excursii organizate de Sorina Păduraru pentru elevi, în Belgia și Franța

Pentru a dispune de banii necesari desfăşurării diferitelor activităţi cu elevii „mai trişti”, atât colegii acestora, cât şi doamna Sorina au vândut numeroase lucruri. De exemplu, micuţii au făcut negoţ cu sorcove confecţionate de ei, iar învăţătoarea şi-a pus la vânzare tufele de margarete, pentru a cumpăra bilete de călătorie dus-întors în Ardeal, şi bulbii de flori, pentru a le plăti şedintele de terapie.

„Copiii sunt foarte receptivi, iar sufletul lor pur şi inocent îi face să fie şi mai buni în astfel de situaţii. Am încercat mereu să îi fac să înţeleagă faptul că trebuie să fim empatici, că fiecare e unic şi trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem. Au înţeles că, dacă vrei să fii respectat, trebuie să respecţi şi dacă vrei să fii ascultat, trebuie să asculţi”, a transmis Sorina Păduraru.

 

Învăţătorul, un liant în formarea elevului

 

Sorina Păduraru, învăţătoare la Şcoala Primară Satu Nou, profesează de 38 de ani, timp în care rolul învăţătorului în societatea românească a cunoscut diverse faţete. La cei 56 de ani ai săi, împliniţi în această lună, cadrul didactic ştie că rolul său este, în continuare, esenţial în formarea elevului şi în desăvârşirea personalităţii acestuia.

„Personalitatea învăţătorului, percepţia şi conduita lui influenţează conştiinţa şi caracterul elevului. Dacă în urmă cu 10-15 ani învăţătorul decidea totul cu privire la procesul instructiv-educativ, bazat pe transmiterea de informaţii dintr-o poziţie oarecum autoritară, acum trebuie să fie un manager al învăţării, un liant în formarea elevului, un suport pentru dezvoltarea autonomiei şi pentru formarea in spiritul responsabilităţii şi culturii civice. Acum, accentul trebuie pus pe metode moderne care să îi asigure elevului cadrul unei manifestări proprii, pentru a-şi putea forma puncte de vedere personale. Totodată, accentul se pune pe caracterul formativ al educaţiei, motiv pentru care dialogul şi cooperarea în relaţia cu elevii trebuie să primeze”, a concluzionat învăţătoarea.