An Tan Tina

Punctul de plecare îl reprezintă însă o carte de-a Anei Blandiana, Fals tratat de manipulare, apărută în 2013, la Editura Humanitas. Jocurile de putere dintre oameni sunt interpretate de Ana Blandiana prin intermediul ideii de manipulare. Mai mult, manipularea, conştientizarea succesului pe care celălalt l-a avut în a ne manipula sau faptul că celălalt realizează că a eşuat în întreprinderea de a ne manipula generează o stare de conflict. Ar putea reprezenta chiar baza conflictelor dintre oameni.

Dincolo de aceste aspecte, Ana Blandiana atrage atenţia asupra manipulării exercitate de cei ce ne sunt prieteni, cunoscuţi, colegi, cu alte cuvinte oamenii în care avem încredere. Acest tip de manipulare e chiar mai periculos decât cel exercitat asupra noastră de duşmani. Mai mult, odată cu revoluţia din 1989, Ana Blandiana a căzut pradă celei mai periculoase forme de manipulare, propria ei capacitate de a se iluziona, de a se entuziasma, de a avea încredere, devenind victima unei vrăjiri, a unei amăgiri, căreia i-a urmat o dezvrăjire şi o trezire la realitate din miraj. Manipularea care face apel la idei şi idealuri comune reprezintă forma cea mai periculoasă de manipulare asupra căreia atrage atenţia Ana Blandiana şi victima căreia a fost ea însăşi, prin naivitatea pe care o invocă, la revoluţie.

Nicoleta Lefter creează spectacolul din paradoxul pe care i-l aduce actualitatea, realitatea pe care ea însăşi o trăieşte şi prin care se regăseşte în experienţa Anei Blandiana. Pe de o parte, iei parte la o manifestaţie şi crezi în ceea ce se petrece acolo, pe de altă parte realizezi ulterior că ai fost manipulat. Cam în acest mod, se raportează şi reia Nicoleta Lefter experienţa Anei Blandiana. Desprinzându-se de cea care nu îşi dădea încă seama că e manipulată, protagonista ajunge să ştie că a reprezentat doar o rotiţă dintr-un angrenaj mai mare care servea unui scop anume.

În acelaşi timp, din postura de realizator al performance-ului, Nicoleta Lefter are prilejul de a-şi formula crezul artistic: intenţia ei este de a aprofunda realitatea, trecând-o prin filtrul propriu, fără a căuta să o schimbe, doar să o cunoască şi să o transpună prin intermediul mijloacelor artei teatrale contemporane care o interesează. În acelaşi timp, An Tan Tina este un performance care exprimă crezul artistic al autorului şi un performance politic; demersul Nicoletei Lefter transmite o stare de nelinişte. Nu atât neliniştea pozitivă a exploratorului, cât neliniştea negativă a celui care îşi pune problema că jocul manipulării ar putea fi un cerc închis, în care te-ai putea roti la infinit, fără posibilitatea de a ieşi în afară. În ce măsură conştientizarea manipulării la care eşti supus te-ar putea scoate în afara cercului, dat fiind că totul coincide cu scopurile tale sau poate chiar investeşti în credinţele care par că te determină să faci anumite acţiuni, dar de fapt altceva te determină cu adevărat?

Performance-ul Nicoletei Lefter este unul dintre cele care se pliază perfect pe tema ediţiei de anul acesta a festivalului de la Iaşi. Pentru fiecare generaţie, receptarea va fi alta. Nicoleta Lefter iese cumva din rândul generaţiei sale şi priveşte lucrurile dintr-o perspectivă mai cuprinzătoare. În mod cert, nu o inspiră decât autorii cu care îşi găseşte ceva în comun, în cazul de faţă fiind vorba de Ana Blandiana. Pe lângă manipulare mai e vorba de teroare, trădare şi foarte multă suferinţă. Anumite pasaje sunt inteligent lucrate astfel încât să stimuleze chiar şi râsul cititorului, dar nu în sensul comicului, ci al ironiei sau chiar al grotescului. Perplexitatea creată între imaginea cu soţii Ceauşescu ridicându-se de la pământ după ce rulează binecunoscuta scenă a împuşcării şi ceea ce se rosteşte în acel moment la nivel de performance (revoluţia la care actorii din stradă au uitat că sunt doar actori şi au murit cu adevărat) conduce energia performance-ului la un fel de climax.

Nu e nicidecum un performance subversiv ori virulent pentru că Nicoleta Lefter nu e o asemenea persoană. Performance-ul, dincolo de informaţii şi sugestii, date concrete din cartea autobiografică a Anei Blandiana, retraduse scenic, imagini din comunism şi secvenţe de interviu cu Ana Blandiana de la revoluţie, reflectă foarte bine personalitatea celei ce l-a produs, cu atât mai mult cu cât aceasta e şi regizor, şi performer. E un performance onest, plin de întrebări, iar nu de răspunsuri, cum îi stă bine unui performance creat de o persoană deschisă spre tot ceea ce merită atenţia noastră pentru a ne mai scoate cu încă o privire minţile out of the box. E pentru tinerii curioşi, dar şi pentru toţi cei care se regăsesc prin propria istorie individuală, amintiri, reminiscenţe în reprezentările din performance.

(An Tan Tina, un proiect independent produs şi performat de Nicoleta Lefter, artist vizual: Ana Drăghici, sunet: Alexandros Raptis, montaj video: Denise Conn-Tubacu, Galeria UAP, în cadrul FITPTI 2019, 7 octombrie)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)