Apocalypse Now

Totul a început cu derapajul iliberal al PSD. Dar pe atunci mai trăgeam speranţa că opoziţia (încă) democratică va reuşi, în cele din urmă, să readucă lucrurile la normal. După cum ştim deja cu toţii, n-a reuşit. PSD a fost împins în corzi doar de votul de la europarlamentare şi de arestarea lui Dragnea – două şocuri care l-au cuminţit subit.

Cu alte cuvinte, meritul pentru evitarea derivei iliberale aparţine exclusiv cetăţenilor care timp de 3 ani au protestat necontenit în pieţele marilor oraşe şi care au generat astfel o mobilizare la vot cu totul neobişnuită pentru nişte alegeri europarlamentare – şi justiţiei care, după multe amânări, l-a condamnat definitiv pe Liviu Dragnea la o pedeapsă privativă de libertate.

Nici preşedintele Iohannis, nici liderii PNL, ai USR sau ai PLUS nu au avut vreo contribuţie decisivă la acest proces. Cu toate astea, imediat ce pericolul a fost înlăturat, toţi cei de mai sus s-au prezentat publicului ca eroi salvatori care au scos ţara din criză.

A fost primul semn că vom ieşi, în fine, dintr-o situaţie absurdă (şi destul de periculoasă pentru viitorul democratic al României), însă doar cu preţul intrării într-o nouă situaţie absurdă. Când lideri politici care n-au salvat nimic se prezintă ca salvatori şi pretind să fie trataţi ca atare, ştii că lucrurile n-au cum să meargă spre bine.

Şi nici n-au mers. Politizarea agresivă a administraţiei publice de către PSD a fost înlocuită de o politizare agresivă a aceleiaşi administraţii de către PNL. Nici măcar un singur moment nu s-a pus problema depolitizării şi profesionalizării administraţiei.

Încălcările flagrante ale standardelor democratice şi ale recomandărilor Comisiei Europene sau ale GRECO au fost înlocuite cu alte încălcări flagrante ale aceloraşi standarde şi recomandări. Numirea şefilor marilor parchete, de exemplu, s-a făcut cu încălcarea recomandărilor Comisiei Europene şi ale Comisiei de la Veneţia.

La fel, preşedintele Iohannis, PNL şi USR-PLUS au încercat să forţeze declanşarea de alegeri generale anticipate prin încălcarea prevederilor constituţionale – aşa cum a arătat CCR şi cum, de altfel, ar fi trebuit să ştie de la bun început chiar autorii tentativei dacă şi-ar fi dat osteneala să citească Constituţia şi dacă ar fi înţeles raţiunile democratice care stau la baza obstacolelor puse anticipatelor în Constituţia României.

Iarăşi, preşedintele Iohannis, PNL şi USR-PLUS au depus eforturi semnificative pentru a încerca să modifice legea alegerilor locale cu mai puţin de 6 luni înaintea respectivelor alegeri – lucru care contravine flagrant recomandărilor Comisiei de la Veneţia.

Dacă ne uităm la standardele democratice, ele sunt la fel de grav încălcate azi pe cât erau pe vremea guvernării PSD. Democraţia, la noi, e acum într-o stare aproape la fel de precară ca în 2018 – şi mai precară decât în 2015, de exemplu. Singura diferenţă e că azi nu se mai iese în stradă. Furiei şi indignării i-au luat locul apatia, dezamăgirea şi dezangajarea.

Iar lucrurile, cum spuneam, nu se opresc aici. Ultima săptămână ne-a furnizat noi mostre de iresponsabilitate şi de cinism.

Mai întâi, am avut circul cu renunţarea în ultima clipă a lui Florin Cîţu la nominalizarea la funcţia de premier. Mai grav e că până la dramoleta lui Florin Cîţu, preşedinte Iohannis, PNL şi USR-PLUS erau concentrate exclusiv pe provocarea alegerilor anticipate, alegând cu bună ştiinţă să ignore ameninţarea produsă de COVID-19. Toate datele legate de epidemia cu noul coronavirus au fost ignorate sau minimalizate – ceea ce denotă o iresponsabiltate gravă.

Pentru o miză politică măruntă, pentru atingerea căreia preşedintele Iohannis, PNL şi USR-PLUS s-au arătat dispuse să încalce Constituţia şi standardele democraţiei liberale, a fost ignorată o ameninţare reală care afectează starea de sănătate publică.

Am avut apoi circul, la fel de iresponabil, al autoizolării lui Ludovic Orban prin conferinţă de presă, punând în pericol potenţial sănătatea celor prezenţi.

După o asemenea lipsă scandaloasă de înţelegere a normelor de comportament în cazul unei epidemii, te-ai fi aşteptat ca Ludovic Orban să-şi ceară măcar scuze şi să dispară pentru o vreme din viaţa publică. Dar nu doar că scuzele n-au venit, preşedintele Iohannis l-a nominalizat din nou la funcţia de premier, cauţionând astfel aroganţa şi iresponsabilitatea lui Ludovic Orban. Orice s-ar spune, un astfel de nivel de cinism este intolerabil.

Încă şi mai uluitor, preşedintele Iohannis a anunţat că urmează să decreteze starea de urgenţă abia după învestirea rapidă a noului guvern Orban. Asta arată că şi el a pus micile interese politicianiste mai presus de siguranţa cetăţenilor.

Aşa se face că suntem în plină apocalipsă politică, cu lideri iresponsabili, cinici şi interesaţi doar de mărunţişuri (de funcţii, în cazul de faţă), iar această apocalipsă are loc în timpul celei mai serioase epidemii care a lovit Europa în ultimele zeci de ani.

Prin urmare, ce anume aş mai putea să comentez – şi de ce?

Sorin Cucerai este traducător şi publicist