Băsescu cel sucit

Politicienii de teapa lui Băsescu poartă pecetea eşecului sistemic. Ei nu-şi datorează cariera fulminantă calităţilor intrinseci – gen, dedicaţie, temeinicie, seriozitate, viziune -, ci defectelor care-i fac frecventabili pe durată scurtă. Băsescu n-a făcut decât să ne ferească de ticăloşi şi mai mari, gen Adrian Năstase ori de proşti dovediţi, gen Mircea Geoană. Aceasta este unica sursă de legitimitate a marinerului. În toate funcţiile pe care le-a ocupat, el nu a dus la capăt nicio idee majoră, iar numele lui nu e legat de nicio împlinire semnificativă. Intrarea în UE, întâmplată în timpul mandatului său, în anul 2007, nu-i aparţine decât din întâmplare, aceasta fiind opera unor vizionari care au luptat împotriva curentului iliescist, pentru a pune ideea europeană pe agenda publică. Când C. Coposu ori I. Raţiu luptau pentru această cauză, Traian Băsescu era în siajul lui Iliescu şi asigura venirea minerilor în Bucureşti, la 14 iunie 1990. L-aţi auzit vreodată pe Băsescu evocându-i pe cei doi vizionari? Niciodată, întrucât ar trebui să-i crape obrazul de ruşine.

Dar culmea ipocriziei şi fariseismului este antisecurismul securistului Băsescu. Se ştie doar că golăniei îi este propriu tupeul. Ce dacă a fost racolat de Securitate, încă din studenţie? Important este că are voinţa politică să declare Securitatea instrument specializat al regimului criminal comunist. Orice politician care nu a avut de-a face cu Securitatea în calitate de colaborator ar fi avut îndreptăţirea să proclame aceasta, nu şi Băsescu, cel care şi-a turnat cu sârg colegii şi colaboratorii. Prima instanţă a confirmat deja calitatea de colaborator. Probabil că şi cea supremă o va face.

Meschin şi răzbunător, Băsescu a călcat peste cadavrele adversarilor. E o voinţă de răzbunare în acest individ, care nu e depăşită decât de tupeu. Zilele trecute, unul din ciracii săi de curte, Mihai Neamţu, personaj compatibil cu maestrul cel puţin la capitolul locvacitate, îl proclama vizionar şi-l asemuia lui Cuza. Am mai avut unul care s-a crezut Cuza doar pentru că purta barbişon şi a eşuat în ridicolul absolut. Logoreicul Neamţu e băiat citit, dar mărturiseşte că mintea nu vine la pachet cu educaţia. Nu ajunge să înveţi pe de rost nişte teorii politice occidentale, iar apoi să-i aplici lui Băsescu caracterizări ditirambice. Auzi dumneata: vizionarul Băsescu! Dar apropos, că eşti istoric, stimabile, mai ştii ca în istoria lumii vreun vizionar să sălăşluiască într-un fost traficant de blugi, ţigări şi whisky, ajuns în cele mai înalte roluri prin jocul întâmplărilor şi într-un timp în care nu caracterul lui Coposu a contat la loteria politică, ci şmecheria lui Băsescu ori aroganţa lui Năstase?

Pentru unii, Băsescu trece drept inteligent. Admit: marinelul este inteligent pentru cei de teapa lui. Îi provoc pe admiratori să ne spună de ce fapte ori împliniri notabile se leagă numele lui Băsescu în istoria noastră recentă. E drept, la câţi agramaţi populează scena politică, măcar Băsescu stăpâneşte limba română. Dar eu ştiu câteva mii de buni vorbitori şi scriitori de limbă română, care nu pretind să intre în istorie. În dreptul lui Băsescu istoria va consemna sigur două mandate de preşedinte (al doilea s-ar putea să fie dovedit fraudulos într-o zi), pline de certuri, şicane şi lupte de sezon. Din spiritul de gaşcă s-a iscat şi noua candidatură a lui Băsescu la Primăria Capitalei. În mandatul trecut s-a procopsit fraudulos cu o casă ce a aparţinut altcuiva. Bucureştiul a rămas la fel de încurcat în noianul de probleme din care pare să nu mai iasă. Şi cum ar putea, dacă ne uităm pe lista de mediocrităţi care au pretins să-l gospodărească? Întoarcerea lui Băsescu ar fi ca un blestem cu repetiţie. El nu are cum să mai fie primar al Capitalei dintr-un motiv de bun simţ: bucureştenii nu mai cred în lacrimi şi nu şi-au pierdut exerciţiul raţiunii. Ce mai poate aduce oraşului acest individ îmbătrânit în rele? Un nou ciclu de scandaluri şi atacuri sub centură? Îşi mai poate bătrânul corsar controla caracterul conflictual şi răzbunător ori năravurile de bişniţar, la cei aproape 70 de ani ai săi? Orice psiholog ne va spune că nu. Atunci pentru ce intră într-o bătălie pierdută din start? Băsescu este captivul găştii care i-a rămas fidelă. Aceasta ştie că fără el se risipeşte. De aceea îi va pune poza în geam şi atunci când nu va mai fi. Cea mai clară probă a disperării găştii este chiar faptul că l-a împins spre candidatură. Iar Băsescu a făcut ce ştie mai bine: a şantajat coaliţia PNL-USR-PLUS şi pe Nicuşor Dan, pentru a-şi face loc la masă. Iar coaliţia a procedat corect refuzându-l. Nu trebuie să te aliezi cu Băsescu nici când îţi aduce daruri, darămite când te şantajează. Subscriu la ideea că de aliaţi ca el e preferabil să te lipseşti. Toţi cei ce-l cunosc pot confirma. Şi istoria stă mărturie.

Candidatura lui Băsescu are o singură raţiune: şantajul cu sperietoarea Firea. De aceea nu exclud, luând în calcul calităţile lui de jucător, ca atunci când opoziţia ar putea constata iminenţa înfrângerii, să cedeze şantajului băsist. Ar fi însă trist, întrucât i-ar prelungi artificial viaţa politică. De aceea, doar bucureştenii mai pot interveni, nelăsându-se seduşi de cântecul lui de lebădă.

Mihai Dorin este istoric şi publicist