Bătălia pentru Casa Albă: America e ruptă în două

Voturile încă se numără în statele americane. Joe Biden conduce, dar nu este încă sigur pe victorie. Dacă va câştiga, o va face mult mai greu decât se anticipa. E posibil chiar cu 270 de electori (din 538), minimul pentru a deveni preşedinte. Deşi sondajele şi simulările (unele au luat în calcul zeci de mii de scenarii) îl dădeau mare favorit în cursa pentru Casa Albă, la câteva ore după închiderea urnelor, pentru gambleri se deschiseseră oportunităţi nebănuite. Miercuri, la 6 a.m., erau case de pariuri care plăteau de 2,5 ori sau chiar de 3 ori miza pentru cei care jucau pe Biden. Cine mergea atunci pe Trump, nu obţinea mare lucru. Pur şi simplu se inversaseră cotele de cu o zi înainte. Au fost momente de confuzie, sporite şi de ieşirea preşedintelui în funcţie, puţin după ora 2 a.m., când şi-a proclamat victoria, urmată de o declaraţie uluitoare: dacă numărătoarea continuă, alegerile sunt fraudate. În discuţie erau voturile trimise prin poştă care urmau să fie numărate şi care puteau avea o influenţă decisivă în statele unde disputa nu era tranşată (aşa-zise „battleground states”). Vicepreşedintele Mike Pence, obişnuit cu derapajele lui Trump, a fost foarte scurt spunând doar că republicanii trebuie să rămână „vigilenţi”. Totuşi, optimismul lui Trump era alimentat de proiecţii cu estimări destul de solide la acea oră: conducea în Florida (pe care a şi câştigat-o) şi în Pennsylvania (unde e în faţă după numărarea a 90% din voturi). Două teritorii considerate „de luptă”, care dau 29, respectiv 20 de electori. Şi mai credea că va lua, ca în urmă cu patru ani, două state din „rust belt”, Wisconsin şi Michigan (pe care simulările le plasau în zona lui Biden). Numai că aici voturile venite prin corespondenţă au răsturnat situaţia. Dacă va fi o înfrângere, echipa de campanie a preşedintelui va încerca totul: să atace în justiţie până la Curtea Supremă şi să ceară renumărări acolo unde diferenţele sunt mici (în Wisconsin, de exemplu, după numărarea a 99% din voturi, pierde la o diferenţă de aproximativ 20.000 de voturi).

Acuzele de fraudă lansate de Trump le-au amintit românilor de vremurile FSN-ului, când procesele verbale cu rezultatele din secţii se refăceau pe genunchi, în miez de noapte la „judeţ”, ca să iasă „cheile” de verificare. Erau anii când votau morţii sau când, într-un moment de neatenţie al observatorilor ţărănişti sau liberali, se puteau introduce voturi gata ştampilate în urne. De fapt, prin fraudă, asta sugerează Trump: că vor apărea voturi „prin poştă” în favoarea lui Biden care nu pot fi controlate şi care ar fi măsluite. Pentru noi, atacul locatarului de la Casa Albă e de neînţeles. Ar fi ca şi cum şeful statului (Iliescu) s-ar fi plâns că au fost furate alegerile. Numai că America e împărţită în două, acum, ca niciodată, iar unii alegători din jumătatea lui Trump ar putea crede. Cei care nu cred îi iartă de mult timp toate ieşirile în decor. Situaţia e atât de tensionată, încât numai o scânteie ar trebui ca să se umple străzile. De două zile, în oraşele mari de pe coasta de est sau vest, au apărut placaje peste geamurile magazinelor (Bloomingdale, Macy's etc). Proprietarii se aşteaptă la ce e mai rău.

De ce are, în continuare, Trump un suport atât de puternic? Atacat vehement pentru modul în care a gestionat răspunsul la pandemia de coronavirus, pus la zid pentru faptul că nu condamnă ferm extrema dreaptă, acuzat că a plătit mai multe taxe în China decât în SUA, cu mulţi colaboratori anchetaţi de justiţie, criticat pentru politica faţă de Europa, Rusia sau Coreea de Nord, prins în multe scandaluri sexuale, el reuşeşte, totuşi, să ducă rezultatul alegerilor pe muchie de cuţit. Se întâmplă asta pentru că mulţi americani se tem de ascensiunea mişcării „progresiste”, de stânga, sau de „avântul” BLM (Black Lives Matter). Victoria preşedintelui în Florida, de exemplu, e pusă şi pe seama votului hispanicilor care s-au regăsit mai bine în discursul de dreapta al republicanului. Nici violenţele şi jafurile asociate demonstraţiilor BLM nu au fost uitate de populaţia latino cu un nivel mediu de trai din Sunshine State. De altfel, peste tot, atitudinea îngăduitoare a lui Biden faţă de aceste violenţe nu a fost trecută cu vederea. Încălcarea dreptului de proprietate de bande dezlănţuite nu este tolerată în America. Şi ar mai fi de menţionat faptul ca prima temere a americanilor este economia, urmată de securitatea naţională şi apoi de răspunsul la coronavirus (sondaj Gallup din septembrie, cu referire la cât de importantă este, pentru alegători, poziţia candidatului faţă de respectiva problemă). O situaţie instabilă ar agrava tocmai problemele economice deja existente.

Dar este chiar atât „de stânga” democratul? Dacă ar fi să judecăm, de exemplu, după tema creşterii impozitelor, aşa pare. Însă, dacă privim lista sponsorilor din campania electorală (atât cât a ieşit la suprafaţă) raţionamentul rămâne în aer. Biden a avut la dispoziţie mai mulţi bani decât Trump, undeva la 1,4 miliarde de dolari, cu 500 de milioane peste contracandidatul său. Şi grosul banilor (60%) nu vine din donaţii sub 200.000 de dolari, aşa cum s-a lăudat, ci de la fonduri sau companii din Silicon Valley ori de pe Wall Street. Sume de ordinul sutelor de milioane au intrat prin fonduri de tip PAC (Political Action Committee), bani pe care presa îi numeşte uneori „dark/grey money”, tocmai din cauza lipsei de transparenţă în privinţa identităţii donatorilor. Şi atunci, de ce miliardarii ar sponsoriza un om de stânga care vrea să le crească taxele? Ar fi mai multe răspunsuri. Poate pentru că ştiu că sunt declaraţii de campanie ale lui Biden cu scopul de a-şi asigura suportul stângii, pentru ca apoi să-şi tempereze elanul. Poate pentru a se pune bine cu cel care va câştiga, deşi nu există o tradiţie în acest sens. Sau poate că, pur şi simplu, s-au săturat de instabilitatea locatarului de la Casa Albă, deşi în mandatul lui, investitorii de pe Wall Street nu prea aveau de ce să se plângă.

Alegerile din acest an au găsit America ruptă în două. Mandatul noului preşedinte va începe într-o ţară cu o economie lovită serios de pandemie şi ameninţată de lockdown, cu şomaj la cote ridicate (în jur de 8%), cu 100.000 de cazuri de COVID pe zi şi cu o situaţie explozivă pe plan social prin radicalizarea extremelor din cele două tabere. După patru ani în care a fost pus la zid de o parte importantă a mass-mediei americane, Trump este învăţat să navigheaze în ape ostile. După terminarea scrutinului, Biden a adoptat un ton conciliator spunând că va fi un preşedinte al unificării. Rămâne de văzut dacă e doar o declaraţie pentru a linişti apele sau un deziderat realizabil în viitorul apropiat. Cert este că deja au apărut cazuri în care ultimele voturi se numără cu demonstranţii la uşă.