BiETul piETon

Iată ce-am păţit la Amnaş de când a fost construită autostrada Sibiu-Deva (chiar dacă nu-i gata decât pe bucăţi, dar asta-i altă poveste): până-n primăvara acestui an, ori de câte ori mergeam la Amnaş, am mai putut, odată ajuns în gara Sălişte, s-o iau la picior spre Amnaş pe vechiul drum, drum care trecea „prin” autostradă. Cum ar veni: în dreapta era bucata Sălişte-Sibiu dată-n folosinţă, în stânga bucata Sălişte-Cunţa nedată-n folosinţă (din cauza unor alunecări de teren cărora constructorii încă n-au reuşit să le vină de hac), aveai între cele două tronsoane o bucăţică încă fără şanţuri şi parapeţi, „peste” care trecea vechiul drum.

Din vară, au apărut şanţurile şi parapeţii, puteai trece, dar anevoios – mai ales cu un rucsac greu în spate şi pe timp ploios. Şi-am trecut – prima dată. Umplându-mă de noroi (bucata de drum vechi, nemaifiind circulată decât de basculante şi alte autovehicule mari ale constructorilor, devenise un drum desfundat de şantier). Înjurându-i pe constructori şi pe toţi cei de la CNADNR care au aprobat toate studiile de fezabilitate şi cum s-or mai fi numind planurile autostrăzii: pur şi simplu n-a fost prevăzut vreo trecere pentru cei fără maşină, pentru cei care se duc pe jos/sunt nevoiţi să meargă pe jos dinspre Amnaş la gara Sălişte ori de la gara Sălişte spre Amnaş!

A doua oară, am luat-o de la gară spre podul peste autostradă (Sălişte, oraş fiind şi „capitala” Mărginimii Sibiului, are, desigur ieşire şi intrare pe autostradă!). Şi-am trecut podul. La ora dimineţii când ajung îndeobşte cu trenul în gara Sălişte (şase şi jumătate), circulaţia nu-i mare. De ce spun asta: podul nu are nici el în vreun fel prevăzut un „trotoar”, un „culoar” ceva pentru cine merge pe jos! Întâi trebuie să treci cumva pe partea dreaptă pe care se află o bandă îngustă de cel mult un metru între linia continuă care delimitează lateral carosabilul şi parapet, bandă care încet-încet devine tot mai îngustă până spre dispariţie! Atunci observi că apare o bandă similară pe partea stângă a podului: te asiguri şi treci carosabilul de pe pod. Banda din stânga începe şi ea mai îngust, apoi devine tot cam de cel mult un metru. În tot timpul acesta, evident, trec maşini, mai trece câte-un Tir, o maşină mică, iar tu, pietonul cu rucsacul în spate probabil că eşti văzut drept un nebun! Vorba desenului făcut de Dan Perjovschi pe zidul de anul acesta al FITS (Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu): un piETon.

Dacă vă-ntrebaţi dacă nu există, totuşi, şi vreo altă modalitate de-a trece peste/pe sub autostradă, să ştiţi că există: există de exemplu un pasaj pe dedesubt pe unde am văzut că trec vacile de la Sălişte în drumul lor spre păşune. Dar pasajul acesta nu pare făcut special pentru oameni, pentru biETul piETon, de vreme ce reprezintă şi un fel de scurgere a apei din şanţul din dreapta înspre şanţul din stânga de-a lungul autostrăzii Sebeş-Sibiu… Şi evident că-ţi trebuie cizme dacă-ţi vine ideea să-l foloseşti.