Boc are dreptate

După dezastrul lăsat în urmă de ocârmuirile pesediste, am fi aşteptat de la noua putere nenumărate mărturii de ordine şi viziune pe termen lung. Din nefericire, nu avem parte nici de unele, nici de celelalte. Cât priveşte ordinea, prietenii de suflet ai interlopilor conduc în continuare universităţi, sindicate, secţii de poliţie, comisii parlamentare, parchete şi judecătorii. Indivizii trăiesc boiereşte din banii contribuabililor, mimând onestitatea, profesionalismul şi simpatia pentru truditorul de rând.

Cât priveşte viziunea, Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) demonstrează perfect incompetenţa actualei coaliţii de la guvernare. Când o nulitate precum Marcel Ciolacu te face de ruşine, în mod justificat, pe motiv că nu ştii să întocmeşti o strategie economică, atunci chiar că ai o gravă problemă.

România a prezentat, cu maximă întârziere, Comisiei Europene un plan de relansare economică obscur şi încâlcit din care nimeni nu pricepe mai nimic. Din PNRR lipseşte, aşa cum au remarcat foarte mulţi, ideea principală, centrală, în jurul căreia românii să-şi conjuge eforturile prometeice în următorul lustru (ori cincinal, pentru nostalgici!).

Fireşte, puteau fi degajate multe teme generoase, dar pentru statul român de azi, pesedist şi pesedizat, cea mai importantă ar fi fost, neîndoielnic, reforma administrativ teritorială. De aici, de la o judicioasă reîmpărţire a teritoriului naţional şi de la o corectă numărare a românilor care mai suntem pe aceste meleaguri trebuia reînceput totul. Adică, restructurarea profundă a instituţiilor administraţiei locale, însemnând mai ales descentralizare, desfiinţare de sinecuri şi digitalizare; plus construirea de drumuri, grădiniţe, spitale etc. exact la locul şi la timpul potrivit.

Este aberant să ridici o şcoală într-un sat în care nu mai există copii sau să faci o şosea spre o zonă unde nu vrea nimeni să meargă. Pesediştii aşa procedau, pentru a băga nişte bani frumoşi în buzunarele de popă ale reţelei politice. Odată leii încasaţi, şcoala se închidea, iar drumul rămânea în paragină, dar PSD bifa la capitolul investiţii, iar norodul, uimit de asemenea fenomenale reuşite, se înghesuia să-l mai voteze o dată.

Dar nici alianţa „de dreapta” PNL- USRPLUS nu gândeşte altfel. Planul lor de redresare reprezintă doar o sumă de proiecte mai mari ori mai mici, neînchegate într-o filosofie socială matură, care să garanteze că banii europeni vor îmbogăţi ţara, nu firmele de partid. Atât Iohannis, cât şi Cîţu, Orban, Barna, Ghinea etc. au preferat să trăncănească pe marginea subiectului subliniind cuvinte ca şansă, speranţă, viitor ş.a.m.d. care în gura lor mincinoasă au sunat ca o înjurătură de mamă.

Dintre toţi, doar Emil Boc a pomenit în treacăt de regionalizare, arătând că desfiinţarea actualelor judeţe poate avea drept efect şi nimicirea unui sistem clientelar, corupt şi parazitar, vechi de mai bine de 50 de ani. Un sistem care ţine România pe loc.

Îl completez pe primarul din Ardeal: regionalizarea poate atrage după sine o nouă viziune politică, prin organizarea de alegeri regionale, intermediare în raport cu cele generale, şi mutarea către provincii a deciziilor privind marile investiţii. Separând clar între activitatea guvernului central, obligatoriu preocupat de bunăstarea tuturor românilor, şi proiectele de infrastructură ale cârmuirilor regionale am vedea mai bine cine minte, cine fură, cine construieşte şi cine ştie să gândească pe termen lung.

Dar unde nu-i minte, vai de banii europeni!