Dar, mai întâi, să amintim că, de anul trecut, potrivit modificărilor aduse Codului fiscal, angajatorul trebuie să achite statului un alt tip de contribuţie socială obligatorie. Aceasta contopeşte ceea ce până atunci era dat de alte patru contribuţii având aceeaşi natură (https://www.noulcodfiscal.ro/titlu-5/capitol-9/). Este vorba despre una legată de fondul pentru plata concediilor medicale, alta privind riscurile profesionale şi cea pentru creanţe salariale. Evident, tot aici se încadra şi contribuţia la fondul şomaj. Respectiva contribuţie asiguratorie pentru muncă (CAM) este menită aşadar, din acest exerciţiu financiar, să asigure, între altele, şi veniturile bugetului asigurărilor pentru şomaj, de moment ce a ”dispărut” tradiţionala contribuţie pentru şomaj.

Mai precis, aşa cum prevede Legea bugetului de stat (aflată deocamdată în Proiect), 17% din CAM se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj (art. 71, lit. b) (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/proiectbugetdestat2019/PROIECTLEGEbugetdestat2019_08022019.docx). Doar din această sursă ar urma să se colecteze venituri cifrate la 1,182 mld. lei. Numai că totalul proiectat al veniturilor acestui buget este mult mai mare (2,256 mld. lei), fiind vorba şi despre alte surse de alimentare a acestuia: 40,1% din cota parte din CAM privind fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, 7,5% din resurse UE şi venituri nefiscale. Din veniturile în cauză, 59,9% sunt aferente sistemului asigurărilor pentru şomaj (59,9%), iar 40,1% sunt destinate fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale. În ce priveşte partea de cheltuieli a bugetului şomajului, aflăm din Expunerea de motive la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat (2019) că ”prin bugetul asigurărilor pentru şomaj s-a prevăzut finanţarea unor cheltuieli în sumă totală de 1.148.637 mii lei, din care 1.130.374 mii lei sunt aferente sistemului asigurărilor pentru şomaj (98,4%) şi 18.263 mii lei fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale (1,6%)” (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/proiectBASS2019/emproiectlegeBASS_08022019.pdf). Nu putem să nu remarcăm, totodată, că bugetul şomajului comportă din start o programare care ne indică un excedent de 220,3 mil. lei. În cazul Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, excedentul programat este şi mai mare – de cca. patru ori, respectiv 887 mil. lei. 

Pentru a ajunge la cadrul cifric prezentat aici, ministerul de resort a luat în calcul – potrivit aceleiaşi surse – repere precum: cuantum de 615 lei al indemnizaţiei de şomaj medie lunară (45,3 mii beneficiari); un nivel de 250 lei pentru indemnizaţia de şomaj lunară vizând absolvenţii (13,5 mii beneficiari). Ca şi în anii precedenţi, asigurările pentru şomaj acoperă, în principal, c/v indemnizaţiilor pentru cei care nu au un loc de muncă, inclusiv tineri absolvenţi, stimulente destinate celor ce încadrează şomeri/absolvenţi ori pentru încurajarea mobilităţii forţei de muncă etc. Una peste alta, se poate spune că pentru un număr de 58.800 persoane care ar intra în anul 2019 sub incidenţa şomajului, statul este dispus să cheltuiască 1,130 mld. lei. Nici mai mult, nici mai puţin, atât însumând cheltuielile aferente sistemului asigurărilor pentru şomaj, respectiv a mia parte din PIB-ul prognozat pentru 2019, de cca. 1.022 mld. lei.