Buletin de România

Uneori, chiar şi Dan Barna vede idei! Propunerea lui şi a USR PLUS privind eliminarea adresei de pe buletinul de identitate merită analizată din mai multe puncte de vedere.

Trecem rapid peste neghiobia celor care au sărit ca arşi, ferm convinşi că prin anonimizarea domiciliului, românii vor găsi un pretext de a nu-şi mai plăti taxele şi impozitele. În majoritatea ţărilor europene, adresa nu apare în cartea de identitate, iar respectivii contribuabili sunt mai buni plătitori decât conaţionalii noştri. În acest caz, e vorba de seriozitatea statului şi de responsabilitatea cetăţeanului, adică de lege, de statutul individului şi al proprietăţii precum şi de puterea de coerciţie a instituţiilor financiare. În SUA, marii datornici se sinucid de frica fiscului, fiindcă îi pândeşte puşcăria. La noi, li se cere iertare şi li se oferă fotoliul de parlamentar.

Apropo de seriozitate, e uimitor cum până acum nu a deranjat pe nimeni faptul că, mai ales în judeţele de la graniţa de est, consemnăm locuinţe în care stau claie peste grămadă zeci de mii de oameni. Sunt basarabenii care au căpătat cetăţenia română, vor explica nonşalant unii. Ei sunt, dar nu există. Perfect adevărat, dar oare chestiunea asta nu trebuie reglementată în niciun fel? Nu cumva e încă o dovadă că statul român e o înjghebare infracţională menită doar à îmbogăţi camarilele politice?   

Pe de altă parte, alţii au sesizat imediat adevărata miză a schimbării solicitate de Dan Barna: reînfiinţarea registrului electoral. Scriu „reînfiinţare” întrucât catastiful electoral a funcţionat în perioada interbelică, în paginile lui încriindu-se toţi românii cu drept de vot (bărbaţi), care chiar voiau să-şi exercite acest drept prevăzut de Constituţie. Evident, cine nu se înscria nu era primit ulterior la urne!

Fără îndoială, o astfel de modificare în procesul electoral ar reprezenta o veritabilă revoluţie. În primul rând, ar scoate la iveală câţi români, din ţară şi din străinătate, ar accepta să participe cu cugetul curat şi inima deschisă la vot. Introducerea unui soi de registru electoral în diaspora, la alegerile din anii trecuţi (care nu condiţiona însă dreptul la vot), i-a înfricoşat pe mulţi, răspândindu-se rapid temerea că guvernul căuta să impună anumite taxe sau/şi un anumit control asupra cetăţenilor români aflaţi în căutarea unei vieţi mai bune. S-a văzut ulterior că deşi s-au înscris puţini în registru, la urne s-au prezentat destui în plus, comportamentul lor electoral putând fiind caracterizat prin interesantul adagiu valah „Votează şi fugi!”. Consider că românii ce trimit o groază de bani acasă sunt îndreptăţiţi să voteze, dar oare ceilalţi, cei stabiliţi de decenii prin îndepărtatele străinătăţi, rupţi complet de realităţile din România, ce plătesc taxe, deloc mici, altui stat, ar mai trebui să influenţeze rezultatul alegerilor? Mai este morală participarea lor la scrutin? De reflectat.

E de presupus că şi în ţară registrul electoral îi va descuraja de unii, mai slabi de înger, şi-i va pune în încurcătură pe alţii, încredinţaţi că se pune la cale o conspiraţie. Nu-i nicio pagubă: primii au cu siguranţă ceva de ascuns, pe ceilalţi nu-i prea duce mintea. La urma urmei, de ce tocmai ăştia ar trebui să hotărască soarta României? 

Alte avantaje? Dispar atât autobuzul electoral, cât şi marşul morţilor vii către secţiile de vot, două manevre atât de îndrăgite de PSD. De asemenea, fiecare român va putea vota unde va dori (doar dacă se înscrie în registru, fireşte), dar mai ales, se creează condiţiile psihologice prielnice trecerii la votul electronic. Abia atunci vor apărea loviturile de teatru!

De data asta, sunt de acord cu Dan Barna!