Caută 
1 MIN
Scriu aceste rânduri în prima zi de Paşti, o zi minunată, cum a fost şi noaptea de Înviere. Când m-am trezit, soarele era sus şi, Doamne, frumos mai străluceşte şi împrăştie atâta căldură. De ce oare în noaptea aceasta şi în ziua de Paşti este atât de cald şi de liniştit? Oamenii nu-şi mai aduc aminte de vreun Paşti cu vreme urâtă. Paştile este frumos întotdeauna şi aşa trebuie să fie. De ce scânteiază ca în nici altă noapte miliardele de stele pe bolta senină? De ce toată natura poartă un veşmânt atât de curat?
Dis-de-dimineaţă graurii câsâie, fluieră şi se drăgostesc, porneşte larma dulce a păsăretului, viersul lor înălţător aduce vestea minunată! Se aud zbieretele mieilor care au scăpat de mieluciderea în cinstea Mielului Sfânt. Cucii n-au prins minunea Paştilor anul acesta, Sărbătoarea Sfântă a venit prea devreme pentru ei. Însă corola de minuni a lumii se iveşte în grădină – a răsărit narcisa, laleaua, vioreaua, brebeneii. Dar uite şi ceapa, leuşteanul… Şi de ce oare îţi zvîcneşte altfel sîngele şi un şuvoi de bucurie îţi năpădeşte inima?
După slujba de Înviere ieşi cu inima plină de simţământ spontan şi luminos de iubire de oameni de blândeţe şi îngăduinţă. Astăzi oamenii se odihnesc mai mult, se trezesc mai greu, maşinile sunt date boalelor (pe cât posibil!), e păcat să bei ca nebunul şi să mănânci ca spartul (în fine, sunt şi excepţii!), iar muzicile sunt date mai încet. În general, Paştile parcă a rămas mai puţin gălăgios, mai puţin atins de comercial şi de nebunia vremurilor.
Astăzi mă cuprinde urâtul să stau singur. Viermele păcătos al însingurării şi egoismului să nu ne roadă, să luăm parte la veselia obştească, să risipim mahmureala din noi prin bunătatea zilei de azi. Ies în stradă să privesc lumea.
– Hristos a înviat! îmi strigă vecinul de peste gard.
– Adevărat a înviat!
Ne apucăm să vorbim de una, de alta. Un moş de pe drum (Cum îl cheamă? Am uitat) ne spune voios:
– Hristos a înviat!
– Adevărat a înviat!
Moşul e aplecat şi cocoşat, cu faţa plină de zbârcituri ca un trunchi de nuc bătrân. Dar are faţa senină, ca şi baba de ângă el, care mai poartă pe chip urme din frumuseţea de altădată. Înainte de vreme se credea că omul bun trebuie să fie neapărat frumos. Băbuţa parcă întăreşte regula asta veche. Bătrânul a cunoscut toată viaţa munca îndârjită a câmpului. Acuma ne spune ce-a băgat de seamă: întâiul abur se ridică din ogorul arat:
– Gata, ne zice, într-o s'tămână e bine de samanat.
Confirmăm serios. Confirm şi eu, deşi mă pricep la agricultură precum baba la mitralieră. Confirm de fapt bucuria Paştilor:
Prin pomi e ciripit şi cânt,
Văzduhu-i plin de-un roşu soare
Şi sălciile-n albă floare-
E pace-n cer şi pe pământ.
Răsuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.
Da! A înviat Hristos pentru toţi: mari şi mici, iudei şi elini, pentru cei veniţi mai devreme şi pentru cei sosiţi în ceasul al doisprezecelea, pentru cei de acasă şi pentru cei plecaţi prin colţurile lumii. Una suîntem cu toţii în faţa Învierii Lui.
A înviat şi pentru cel din birouri, şi pentru cel de pe schelele şantierelor, şi pentru cel care udă cu sudoarea lui pământul. Pentru voi toţi a venit Învierea cea luminoasă, iar acum odihniţi-vă sub acoperământul ei sfânt.
A înviat şi pentru toţi sărmanii întemniţaţi şi pentru toţi nefericiţii pe valurile vieţii. Hristos care s-a pogorât în iad a pătruns şi în inimile voastre şi le-a purificat cu focul dragostei lui. Nu există tâlhari, nu există ucigaşi, nu există desfrânaţi! Suntem toţi fraţi, cu toţii nevinovaţi şi puri în faţa glasului dragostei atotiertătoare, atotrăscumpărătoare… Măcar azi. Să ne îmbrăţişăm unii pe alţii şi, din toată fiinţa noastră, să spunem:
– Prieteni! Fraţi! Hristos a înviat!
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
