Călăreţul fără cal

În cel mai comic, dar edificator, dintre aceste momente, opoziţia a încercat să preia frâiele Camerei Deputaţilor, solicitând revocarea conducerii instanţei legislative inferioare. Laş ca toţi penalii, preşedintele Camerei, Liviu Dragnea, nu a fost prezent la scena microfonului, când – în prezenţa unui Florin Iordache înfricoşat – USR, PNL şi PMP şi-au declarat în mod public victoria. UDMR vorbeşte altă limbă şi nu a priceput scenariul.

Deşi opoziţia a procedat exact ca PSD – când a alungat-o pe Roberta Anastase (PDL) din fruntea CD – de data asta perversul Florin Iordache a interpretat invers regulamentele şi a anulat izbânda. Dar nu asta a surprins, ci deruta care se citea pe moaca pesedistului, care nu şi-a mai permis gesturile obscene care l-au făcut atât de apreciat de electorat. E clar: teama şi-a făcut loc în rândurile PSDragnea şi chiar dacă golurile lăsate în partid de aleşii dezertori (ce l-au preferat pe Ponta) vor fi umplute, unitatea de bolovan din jurul liderului infractor începe să se spargă. Deşi explicitate în favoarea plătitorului, ultimele sondaje dezvăluie fără echivoc atât nemaiîntâlnita antipatie a românilor faţă de Liviu Dragnea cât şi descreşterea abruptă a “partidoiului” în intenţiile de vot. În aceste condiţii, “loialitatea” faţă de conducătorul iubit miroase a decembrie 1989. Adică a praf de puşcă şi a lichelism.

În al doilea moment, preşedintele Iohannis – de data asta relaxat şi bine pregătit – a lansat un atac deosebit de dur împotriva binomului Dăncilă – Dragnea. Cu o proastă şi cu un bandit în frunte, România se îndreaptă spre dezastru – cam asta a fost concluzia intervenţiei neamţului, parcă invitându-i pe pesedişti să înceapă procedurile de demitere a sa din funcţia de şef al statului. E clar: Iohannis are la rândul său informaţii că PSDragnea nu se simte deloc bine şi că destructurarea “partidoiului” chiar începe să fie posibilă. Probabil, pentru a-şi salva averile fabuloase şi chiar libertatea, unii dintre pesedişti sunt gata să se sacrifice din nou pentru popor, schimbându-şi tabăra politică. Pentru prima dată în ultimii doi ani, forţa de netăgăduit a PSD e pusă la îndoială, iar situaţia din teritoriu (unde puterea pierde teren cu fiecare lună care trece) începe să se reflecte şi în Parlament.

Habar n-am dacă asta devine o condiţie suficientă ca viitoarea moţiune de cenzură să treacă, dar ştiu ce nu trebuie să facă opoziţia: să repete, în caz de victorie, experimentul Cioloş, anume să preia puterea fără să fie absolut deloc pregătită pentru a o întrebuinţa aşa cum trebuie. În următoarea perioadă, scopul principal constă în îndepărtarea clicii penale din fruntea României. În modul în care vor cădea capetele lui Dragnea, Vâlcov, Iordache, Nicolicea, dar şi ale Vioricăi, Olguţei, Rovanei etc. se va vedea dacă opoziţia merită să conducă România. Chiar dacă PSD a fost bătut întotdeauna cu propriile arme, de data asta, nu sabia, ci calul va conta cu adevărat. În cazul în care nu v-aţi prins, calul a simbolizat întotdeauna, la români, bunăstarea.