Camelia Gavrilă: Educația nu se face în singurătate și izolare! (P)

Președintele României pare a fi într-o eternă campanie electorală, provoacă polemici gratuite, acuză agresiv opoziția, inventează argumente, în timp ce o altă temă gravă de pe agenda cetățenilor, educația,  este ignorată, mereu amânată și proiectată în „scenarii” neprecizate,  lăsată în confuzie și nedeterminare, deși peste o lună începe anul școlar. Astfel perspectivele educației din România rămân sumbre, dezolante, deși un domeniu esențial din societate – școala, formarea tinerilor, educația nu trebuie lăsat în izolare.

Din timpul pierdut pentru a născoci minciuni și aberații cum că Partidului Social Democrat ar fi responsabil de eșecul guvernului său în ceea ce privește controlul pandemiei actuale, președintele României ar putea să acorde puțin timp pentru a analiza și înțelege de ce guvernul pe care îl conduce nu rezolvă problemele din sfera educațională. Începând cu luna ianuarie și până în prezent echipa ministerială nu a identificat soluții viabile  pentru temele mari din domeniul educației: aspecte curriculare, decongestionarea materiei și a programului educațional, elaborarea sau reconfigurarea  planurilor de învățământ și a programelor școlare, clarificări asupra examenelor naționale, demersuri și perspective asupra formării inițiale și continue a cadrelor didactice, inițierea unor proiecte pentru infrastructura deficitară, mai ales din mediul rural, dotări precare, tema digitalizării în educație, proiecte de dezvoltare a infrastructurii universitare etc.

În timp ce Europa are drept preocupare constantă începerea școlii din septembrie în condiții de maximă siguranță și precauție, în România puterea liberală lucrează la scenarii și propune experimente cu risc ridicat de compromitere a sistemului de învățământ, a calității educației oferite generațiilor actuale. Din păcate nici președintele Iohannis și nici prim-ministrul Orban nu realizează urgența unor decizii care să fie comunicate din timp, astfel încât conducerea școlilor, directorii și profesorii, personalul administrativ, dar și  părinții ori copiii să știe ce urmează să se întâmple, să pregătească instituțiile, să organizeze procesul de învățare.

Este semnificativ punctul de vedere al Academiei Române, cât și anumite semnale de alarmă lansate, cu privire la educația online:

• Prin extinderea învățământului online, calitatea învățării se reduce semnificativ, ceea ce poate conduce la compromiterea întregului sistem de educație, pentru că accesul  elevilor și al profesorilor la o infrastructură performantă (tablete, calculatoare, platforme) este încă deficitar;
• Copiii din învățământul preșcolar și primar au nevoie de suportul profesorului, de relația afectivă cu educatorii, de atmosfera de învățare în grupă sau clasă care înseamnă comunicare directă, lucrul în echipă, interferențe educaționale utile, sprijin pedagogic în timp real. În evoluția lor, aceste categorii de vârstă pot suferi mai târziu  consecințe grave, determinate de excesul învățământului online care poate afecta dezvoltarea psihosocială și intelectuală. Lipsa interacțiunii directe cu profesorul, cu  „mentorul” care oferă afecțiune, cunoaștere, descifrarea aspectelor neclare, starea de încredere și siguranță, precum și înlocuirea profesorului doar cu dialoguri la distanță, prin intermediul ecranului,  influențează evoluția și universul interior al copiilor;
• Aproape jumătate dintre copiii din România nu au acces la o tabletă sau la un computer, fapt care îi împiedică să aibă o participare reală la lecțiile în sistem online, rezultate desprinse din studii, analize, evaluări făcute de specialiști și instituții din domeniu, dar și de societatea civilă, precum documentul lansat public de organizația „Salvați Copiii”;
• Un procentaj de 50% dintre cei care au acces la resurse digitale ce le permit participarea la cursurile online dezvoltă dependență de internet și se expun în mod repetat la conținut agresiv și la fake news.

În acest context,  ne întrebăm firesc: Ce a făcut Guvernul Orban timp de 9 luni pentru școala românească? Cum se poate rezuma mandatul ministrului Educației?

• Un mandat stresant, generator de neliniște și confuzie pentru întregul sistem de învățământ: au fost făcute promisiuni cu privire la dezvoltarea școlii românești, la nondiscriminare și educație incluzivă, la debirocratizare. În schimb decalajele sociale și educaționale s-au accentuat, intervenția ministerului pentru a regla cadrul unui învățământ echitabil este inexistentă, cadrelor didactice li s-au  cerut, în continuare, numeroase dovezi ale activităților desfășurate, au apărut schimbări legislative peste noapte, iar toate acestea au creat confuzie și revoltă în rândul cadrelor didactice, al elevilor și părinților.
• S-au creat la nesfârșit doar scenarii: preocuparea principală a Ministerului Educației a fost de a crea „scenarii” pentru începerea noului an școlar, dar fără a propune o strategie concretă, echipa de conducere ascunzându-se sub umbrela necunoscutelor din evoluția pandemiei.
• Existența problemelor cu „rest”: asemenea operației aritmetice a împărțirii cu rest, eforturile depuse s-au concentrat mai mult asupra obiectivelor de partid, în detrimentul nevoilor școlii, ale elevilor și studenților, această preocupare pentru abordări politicianiste determinând apariția unor decizii controversate și a unor inevitabile probleme educaționale nesoluționate, rămase  cu „rest”.
• Un mandat în cheie electorală: pe lângă problemele rezultate din lipsa infrastructurii IT, din absența oricărei viziuni pe termen mediu, doamna ministru Monica Anisie a înlocuit mai mult de jumătate din inspectorii școlari generali cu membrii activi și  simpatizanți PNL, determinând politizarea fără precedent a inspectoratelor școlare din România.

Ce face Europa?

În context european se demonstrează prin studii concrete și abordări științifice că școlile pot și ar trebui deschise, așezând  în balanță beneficiile și riscurile. În mod evident, cu prudență și responsabilitate, cu măsuri ferme și igienizare atentă, opțiunea este pentru pregătirea școlilor în vederea primirii elevilor. Astfel,  în Marea Britanie și-au unit forțele 1.500 de membrii ai Royal College of Paediatrics and Child Health și militează pentru deschiderea școlilor, deoarece singurătatea, izolarea, „păstrarea copiilor sub cheie” sunt demersuri ce  vor  lăsa urme de neșters asupra unei generații întregi. Pe de altă parte, în Irlanda s-au alocat fonduri de 375 de milioane de euro pentru amenajările și modificările sălilor de clasă în scopul revenirii elevilor la școală în condiții de siguranță.

În continuare guvernul PNL este ezitant, se decide greu, marcat fiind de mediocritatea și incompetența miniștrilor, modelul și sugestiile existente în alte spații europene par să nu fie cunoscute sau înțelese. Guvernanții  nu doresc să se inspire din exemplul țărilor europene și nu iau în calcul variante benefice pentru elevi, părinți și cadre didactice, ci aleg soluții controversate, izolează copiii și tinerii de spiritul școlii și atmosfera studiului în medii școlare care stimulează învățarea, devenirea elevilor prin experiențe de cunoaștere, orientați fiind de talentul pedagogic și didactic al profesorilor.

O permanentizare a acestor măsuri de învățare la distanță, de izolare și absență a comunicării directe riscă să producă efecte educaționale grave, să distrugă, prin nepricepere, posibilitatea unei generații întregi de a primi o educație relevantă, consistentă în mediul școlii.