Candidatul altora (II)

Nu sunt de acord cu Cătălin Drulă, preşedintele interimar al USR, şi nici cu ceilalţi care întrevăd şi denunţă un proces de militarizare a României. Deşi oastea română este departe de a fi un exemplu prea bun în această direcţie, armata te duce cu gândul la ordine, disciplină, ierarhie şi chiar la un dram de onoare. În plus, o societate militarizată se laudă cu o tehnică de luptă formidabilă, precum şi cu o anumită mentalitate belicoasă, efect al unei istorii agresive, îndreptate spre cuceriri. Priviţi urmaşele fostelor imperii şi veţi descoperi că toate şi-au păstrat o ţinută de aristocrat războinic, debordând de aere de superioritate.  

Dimpotrivă, în statul român vorbim, de decenii, de o ordine negativă, de o rânduială anapoda, unde, în absenţa stăpânilor veritabili, alungaţi sau ucişi de atâtea vremuri vitrege, slugile au preluat toate pârghiile de putere. Nu cred că i-ar confunda cineva pe Ciolacu, pe Ciucă ori pe Cîţu cu vreun boier get-beget de pe timpuri. Nu-i recomandă nici numele, nici faţa, nici caracterul. Sunt slugi ale banului, ale promisiunilor nerespectate, ale partidelor infractoare, ale „aristocratului” trântor Iohannis. De-a lungul anilor, astfel de indivizi marginali şi-au dezvoltat un talent aparte de a se ataşa de corpul unei gazde cu influenţă în sistem, pe care au slugărit-o înjurând-o murdar pe la spate, pe care au furat-o ori de câte ori au avut ocazia, şi pe care au trădat-o, fără jenă, la momentul oportun. Vor păţi acelaşi lucru.

Sub neghioaba lor comandă, România nu se militarizează, ci se mizerabilizează. Totul capătă un aer de mahala sărăcăcioasă, dar cu palate ţigăneşti tapetate cu imagini imitând dolarii şi feliile de harbuz, cu gunoaie ce colmatează şanţurile de scurgere, cu cerşetori la orice colţ de stradă, cu prostituate de doi lei şi cu şuţi care te fac la buzunare în timp ce te fereşti de gropile din trotuar. Veşnici prizonieri ai condiţiei lor de slugă, jalnicii politicieni de la guvernare îşi îmbrăca frustrările de neam prost în accesorii de lux. Dar nici ţoalele de firmă, nici maşinile ultimul răcnet şi nici vilele de pe malul lacului Como nu-i fac mai simpatici. Sunt doar nişte slugi pline de bani.  

Haosul care se instalează în România nu are nimic de-a face cu armata. Ca să vadă cum funcţionează unitatea de urgenţe din judeţ, un preşedinte de CJ s-a dus incognito la medicul de gardă invocând o durere oarecare. Deranjat, personalul medical mai că l-a scuipat în faţă. La şcoală, nota 10 a ajuns să-i desemneze pe elevii care au învăţat tot alfabetul, iar nota 9, pe analfabeţii funcţionali. Mândre de reuşitele lor, sindicatele din învăţământ cer salarii mai mari, nu şi testări mai riguroase. În administraţie, nesimţirea şi incompenţa funcţionarilor bat recorduri mondiale. Să nu uităm de poliţiştii prinşi la furat, şi de magistraţii mai dăunători decât interlopii. Sunt efectele politizării tuturor instituţiilor fundamentale ale statului. Sunt efectele măsurilor strâmbe luate de politicieni doar cu scopul de a-şi păstra privilegiile. Şi când îmi aduc aminte că Iohannis promitea solemn că va lupta neabătut împotriva corupţiei! Ce secătură!

Criza economică abătută peste ţară scoate încă o dată la iveală nu doar lipsa soluţiilor, reformelor, specialiştilor, ci mai ales absenţa unui ţel nobil. Cum vrem să fie România? Chiar ne este indiferent că am ajuns ultimii la toate capitolele? Guvernanţii nu se gândesc în acest moment decât cum să fure mai repede, mai uşor, mai simplu, miliardele promise de UE. În această horă a jafului, orchestrată perfect de Iohannis şi de amicul Helvig, s-au prins imediat liberalii, pesediştii şi udemeriştii. Cei din AUR cer nervoşi permisiunea să li se alăture, iar din partea useriştilor simt mai degrabă invidie decât revoltă. Ce-au pierdut ieşind de la guvernare!

Este pentru prima dată în ultimii 30 de ani când nu se mai salvează nici măcar aparenţele. Slugile nu au morală. Doar irepresibile dorinţe de parvenire. Dacă până şi infractorul Liviu Dranea a întâmpinat de-a lungul domniei sale abuzive o oarecare rezistenţă din partea lui Grindeanu, a lui Tudose şi chiar din partea Vioricăi Dăncilă, Iohannis nu mai are niciun oponent. Doar o uriaşă armată de servitori.

Majordomul Ciucă este sluga perfectă. Cu doctorat.