Care dintre aceştia îl va doborî pe Donald Trump?

La o primă privire, candidaţii variază sub aspectul notorietăţii publice, vârstei, genului, apartenenţei etnice şi spectrului politic democrat. (Căci doar doi republicani sunt acum în cursă – fostul guvernator de Massachusets, Bill Weld şi Trump, cum consemnează şi Ballotpedia.org). Hillary Clinton a anunţat că nu va candida în 2020. În schimb, Bernie Sanders, premiantul de pe locul II în 2016, anunţă că de data asta va şi câştiga. Michael Bloomberg, fost primar al New Yorkului, a anunţat că nu va intra în joc, deşi se credea că va fi un bun potenţial prezidenţiabil.

Pe de altă parte, Joe Biden, fost vice-preşedinte al SUA în timpul lui Barack Obama, deşi nu e încă oficial în cursă, este un competitor serios în tabăra democrată, potrivit poll-urilor – în ciuda seniorităţii sale. John Kerry, celălalt oficial al administraţiei Obama, fost secretar de stat, acum senator de Massachusets, este pe lista posibililor candidaţi, potrivit NPR, însă nu a intrat în cursă nici el oficial. Al treilea fost oficial al administraţiei Obama este Julian Castro, fost secretar al Departamentului de Dezvoltare Urbană.

Dintre candidaturile feminine noi, vehiculate în timpul mişcării feministe Me Too, realizatoarea de televiziune Ophrah Winfrey a anunţat că îşi declină candidatura. Însă prietena sa, Marianne Williamson (66 ani), autoare, antreprenor şi guru, este unul din cei doi outsideri aflaţi în cursă. 2020 va fi, într-adevăr, un an al femeilor, fie şi doar pentru numărul record de candidate, şase, toate democrate. Între acestea, cele mai cunoscute sunt Elizabeth Warren (69 de ani), fost profesor de Drept la Harvard, senator de Massachusetts; fosta procuroare Kamala Harris (54 de ani), senator de California; Amy Klobuchar (58 de ani), fostă procuroare şi ea, senator de Minnesota. Cea mai tânără, Tulsi Gabbard (37 de ani), din Hawaii, fostă susţinătoare a lui Bernie Sanders.

De ce atâta aglomeraţie la viitoarele alegeri primare? În primul rând pentru că un preşedinte ca Trump pare un candidat uşor de învins. Necioplit ca politician, Trump provoacă la întrecere. Mulţi senatori, administratori, foşti demnitari se simt mai competenţi ca el. Şi mulţi chiar sunt. Dar este Trump chiar aşa uşor de învins? Nu părea el uşor de învins în 2016? Trump porneşte la luptă cu competitorii de pe poziţii superioare. El are deja un nucleu dur de susţinători, care i-au rămas fideli. Victoria sa depinde de cât va reuşi să îşi lărgească bazinul de alegători. Adversarii săi îşi împart bazinul de votanţi anti-Trump. E improbabil că vor reuşi să cucerească semnificativ alegători din nucleul dur al preşedintelui. Victoria lor depinde de cât de mult vor exploata sentimentele anti-Trump, de cât de convingătoare le e platforma program şi dacă impactul cumulat al acestor doi vectori va fi suficient de mare pentru a aduce votanţii adversari preşedintelui şi pe cei indiferenţi la urnele de votare.

Fiecare dintre cei 16 candidaţi s-a poziţionat prin mesaje de natură să compenseze plaftorma lui Donald Trump şi să exploateze slăbiciunile acestuia. Un articol publicat în Town and Country publică mesajele candidaţilor. John Hickenlooper, fost guvernator de Colorado, promite că va aduce împreună oameni din diverse zone politice şi că poate să îl învingă pe Trump. Mesaje similare, de unitate a electoratului, de determinare a unei victorii contra Trump regăsim direct sau indirect la alţi candidaţi. Jay Inslee candidează cu mesaje de dezvoltare a agendei de mediu, fiind unul dintre cei care cred în încălzirea globală. Unul dintre candidaţii noi, senatorul de New Jersey, Cory Booker (49 ani) vine cu un mesaj de coeziune socială, de anti-divizare – nefiind de altfel singurul care pedalează pe acest aspect al actualei polarizări sociale. Booker are o aură de carismă populară, exploatată de media în ziua anunţării candidaturii: în trecut, el a salvat un cetăţean dintr-o casă în flăcări, iar ca fost primar de Newark, a participat personal la munca de deszăpezire a oraşului. Julian Castro susţine o platformă pro-imigraţie, care simpatizează cu clasa de jos a mexicanilor, a honduras-enilor şi a altora, huliţi sub actuala administraţie. Elizabeth Warren promite să rezolve criza locuinţelor în America. Ea mai susţine că Apple, Amazon şi Facebook au comportamente monopoliste şi, deci, trebuie să-şi separe activităţile care generează conflict de interese, şi poziţii inechitable faţă de mediul de afaceri. (De exemplu, Apple, care vinde aplicaţiile altora şi în acelaşi timp creează propriile aplicaţii.) Mulţi candidaţi democraţi promit acces la îngrijiri medicale, în frunte cu Bernie Sanders, care susţine un model etichetat în SUA drept socialist, inspirat – spune el – din Scandinavia. Stereotipul democrat = socialist va fi, probabil, cel mai important în atacurile conservatorilor republicani la adresa candidaţilor.

Identitar, anul 2020 pare să fie anul de graţie pentru democraţi, aşa cum 2016 a fost un an de graţie pentru definirea identităţii republicane. Analişti politici comentează că prototipul democrat, aşa cum reiese din sondaje, este "Obama-democratul" ("Like-Obama Democrat") oricum va fi definit acesta. Drept urmare, cum scrie şi Fivethirtyeight.com, candidaţii înşişi vor încerca să se legitimeze drept moştenitori ai preşedintelui Obama, deşi partidul a migrat spre stânga.

Declaraţiile controversate ale reprezentantei democrate de Minnesota Ilhan Omar, catalogate drept anti-evreieşti, îi ridică mingea la fileu preşedintelui în efortul de subminare a adversarilor. Bătălia electorală se anunţă fără doar şi poate interesantă.  Va fi armata de candidaţi capabilă să genereze o cădere a lui Trump înainte de al doilea mandat?

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, este Scientific Integrity Associate în cadrul Duke Office of Scientific Integrity