Medicamentele cele mai utilizate în patologia gastro-duodenală inhibă această pompă de protoni, reducând astfel aciditatea din stomac. Procesul de secreţie acidă este reglat printr-o reţea complexă hormonală şi neuronală. Printre factorii hormonali cei mai importanţi se numără gastrina, care stimulează secreţia de HCl, în timp ce somatostatina o inhibă.

Stimularea fiziologică a secreţiei gastrice este realizată de alimente, având mai multe faze (cefalică, gastrică şi intestinală). Acidul gastric joacă astfel un rol important în digestia alimentelor (în special a proteinelor). În plus, inactivează microorganismele înghiţite odată cu alimentele şi este astfel, prima linie de apărare antiinfecţioasă a organismului. În acelaşi timp există însă şi un proces de protecţie împotriva acestei acidităţi, atât prin secreţia de bicarbonat şi mucus ce protejează mucoasa gastrică, precum şi prin neutralizarea acidităţii chimului gastric ajuns în duoden de bicarbonatul secretat de pancreas. Atunci când apare un dezechilibru între secreţia gastrică şi mecanismele de protecţie, se produce boala.

Pot să apară două modificări ale secreţiei gastrice: hiper şi hipoaciditatea gastrică.

Hipersecreţia acidă adevărată apare în sindromul Zollinger Ellison, determinat de o creştere a gastrinei. Se manifestă prin numeroase ulcere gastrice. Hiperaciditatea gastrică are un efect negativ atunci când mecanismele de compensare sunt depăşite. Aceasta se poate observa la pacienţii cu ulcer duodenal care prezintă hipersecreţie acidă. În schimb, ulcerul gastric (cu excepţia sindromului descris mai sus) evoluează cu diferite grade de aciditate. Hiperclorhidria are un rol important în boala de reflux gastro-esofagian, a cărei severitate şi afectare esofagiană se corelează cu ph-ul refulatului gastric.

Hipoaciditatea gastrică poate fi determinată de infecţia cronică cu Helicobacter pylori (care duce la apariţia gastritei atrofice) şi de abuzul de medicamente inhibitoare ale pompei de protoni. Aceasta poate favoriza infecţiile intestinale bacteriene (ex. diareea Clostridium difficile), virale sau fungice şi modifică microbiomul intestinal. În practică, hipoclorhidria este mult mai frecvent întâlnită şi cu efecte încă puţin studiate pe termen lung. Explorarea acidului gastric se efectuează rar în prezent, odată cu apariţia explorării endoscopice. Se realizează după o perioadă de post, cu ajutorul unei sonde nazo-gastrice poziţionate la nivelul stomacului, pe care se aspiră continuu suc gastric un anumit interval de timp. Se măsoară cantitatea de acid clorhidric secretată în condiţii bazale şi după stimulare cu diferiţi agenţi medicamentoşi sau alimentari. Se poate, de asemenea evalua pH-ul intragastric cu ajutorul unui electrod de pH.

Pentru menţinerea sănătăţii tubului digestiv superior, se recomandă o alimentaţie sănătoasă, cu alimente neprocesate, sărace în grăsimi, evitarea condimentelor, băuturilor carbogazoase, a citricelor în exces, a alcoolului şi fumatului. În cazul apariţiei afecţiunilor gastroesofagiene, se recomandă administrarea medicamentelor care suprima aciditatea gastrică numai la recomandarea medicului, pentru a limita efectele hipoclorhidriei induse medicamentos. Pentru programări la medicul specialist, aveţi la dispoziţie numărul 0232 920 – Call Center Arcadia. www.arcadiamedical.ro