Caută 
1 MIN
România e o ţară conservatoare (nu e singura) şi mai degrabă înapoiată (din nou, nu e singura), aşa încât temele de mediu sunt tratate la noi fie cu scepticism, fie, în cel mai bun caz, cu moderaţie.
Atunci când nu sunt tratate în registru ideologic-conspiraţionist, aşa cum face dreapta noastră economică, de exemplu, care interpretează încălzirea globală ca un complot socialist la adresa capitalismului, sunt tratate cu o indiferenţă politicoasă.
Aproape nimic din spaima adolescenţilor şi a copiilor din occident pe tema crizei climatice nu ajunge aici. Dar spaima lor e întrutotul justificată.
Anul ăsta, fiica mea va împlini 14 ani. În 2060, când eu voi fi cel mai probabil mort de multişor, ea va avea 54 de ani. Cum va arăta lumea atunci?
Din punct de vedere material, probabil că mult mai bine decât acum. Majoritatea populaţiei lumii va face parte din clasa de mijloc şi va trăi în medii urbane. Proporţia prosperităţii şi a urbanizării va fi fără precedent în istoria sapienşilor – deja de pe acum este, dar, comparată cu lumea din 2060, lumea de acum va părea săracă şi rurală.
Dar asta doar dacă infrastructura administrativă care permite oamenilor să coexiste în societăţi diverse va putea să rămână cel puţin la fel de funcţională ca cea de azi.
Spun asta pentru că, din punct de vedere climatic, lumea din 2060 va arăta mult mai rău decât cea de azi – ceea ce sigur îşi va pune amprenta inclusiv asupra nivelului de prosperitate.
În 2060, vom avea regiuni întregi ale globului confruntate cu criza apei potabile. Asta vedem deja de acum, în Africa de Sud sau în Pakistan, de exemplu, dar în 2060 criza va fi mult extinsă.
Nivelul de migraţie din 2060 va avea proporţii nemaivăzute de câteva mii de ani. Iar dacă nivelul scăzut spre moderat de migraţie pe care l-am observat din 2013 încoace a produs o contrareacţie atât de violentă, aducând la putere mişcări de extremă dreaptă sau de dreaptă populistă, de la Trump la Salvini şi de la Bolsonaro la Duterte, sau generând noi forme de socialism populist, e de aşteptat ca nivelul de migraţie din 2060 să ducă la colapsul unor state azi încă solide.
Pentru că migraţia din 2060 va fi una de supravieţuire. Oamenii vor fugi pur şi simplu din faţa morţii, cu sălbăticia celui care încearcă să-şi salveze viaţa. Vorbim deci de mişcări de populaţie nu doar mult mai masive, ci şi mult mai violente decât cele de azi, cărora nu le vor putea face faţă nici măcar administraţiile cele mai ferme şi mai autoritare.
La noi, jumătatea sudică a României va fi deja, cel mai probabil, complet deşertificată în 2060, şi nici Moldova nu va arăta mult mai bine. Nu se va mai putea trăi cât de cât decent din punct de vedere climatic decât în Ardeal. În 2060, România aşa cum o ştim va înceta practic să mai existe, iar cei morţi şi îngropaţi între timp în sud (şi parţial în est) vor fi acoperiţi de un strat gros de nisip, complet uitaţi, ca şi când n-ar fi existat niciodată, aşa cum sunt acum populaţiile de sapienşi care au trăit şi au murit în Sahara înainte de deşertificarea zonei.
Şi chiar şi în spaţiile de pe glob în care se va mai putea trăi decent din punct de vedere climatic, în acele spaţii spre care vor migra simultan miliarde de oameni, fenomenele meteo extreme vor deveni normă.
Societăţile care locuiesc şi astăzi pe acele teritorii nu se vor putea considera aşadar cu mult mai norocoase decât celelalte. Şi ele vor fi aduse în pragul dezintegrării de migraţia masivă şi de fenomenele meteo extreme.
Dacă nu ne trezim urgent, aşa va arăta lumea în 2060 – la fel cum a arătat lumea mediteraneană acum 3500 de ani, când n-a putut face faţă unor cataclisme naturale care au lovit-o şi care au dus la dispariţia vechilor civilizaţii, cea mai cunoscută fiind cea miceniană. Doar că de data asta criza nu va mai fi locală, ci globală.
De-asta vorbim de criză climatică. De-asta copiii şi adolescenţii din occident fac astăzi greve – fiindcă ei vor fi maturii lumii din 2060, ei vor trage ponoasele.
Schimbarea climatică e neutră ideologic, la fel ca moartea. Ei nu îi pasă dacă eşti de dreapta sau de stânga, vicios sau plin de virtuţi, inteligent sau imbecil, conspiraţionist sau cu mintea întreagă – te va lovi la fel de tare.
Şi dacă nu înţelegem asta şi nu începem să acţionăm imediat, pentru copiii şi nepoţii noştri nu vom fi decât nişte monştri, indiferent cât de admirativ ne-am privi pe noi înşine în oglindă şi cât de buni părinţi sau bunici ne-am crede.
Din punctul lor de vedere noi nu vom fi decât nişte brute hidoase care le-au livrat, dincolo de pretinsele bune intenţii, o lume de coşmar.
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
