Ce-ai cătat, Roxy, la Simona?

La sfârşitul lunii august a anului trecut, valoroasa noastră jucătoare de tenis, Simona Halep, a jucat ultimul său meci din cariera sa de până acum (sperăm!), meci pierdut în prima manşă a US Open în faţa unei jucătoare net inferioare ca ranking, ucraineanca Daria Snigur. Iniţial, Simona a invocat probleme medicale care îi necesită o pauză până la sfârşitul anului pentru a relua în 2023 goana după trofee, fără de care viaţa ei pare să nu aibă sens. Însă la 7 octombrie a explodat bomba: ITIA (Agenţia Internaţională de Integritate a Tenisului), un organism independent creat de forurile conducătoare ale sportului alb, a descoperit în organismul Simonei o substanţă interzisă, roxadustat, fiind suspendată de WTA până la clarificarea cauzei, decizie care, conform regulamentelor, nu trebuia să apară mai târziu de trei săptămâni. A trecut exact un an, Simona Halep a fost înscrisă provizoriu pe tabloul US Open, dar verdictul nu a fost dat de tribunalul britanic care se ocupă de problemă.

Roxadostatul (să-l alintăm „Roxy”) este un compus interzis aflat în foarte multe suplimente alimentare, mai puţin monitorizate decât medicamentele propriu-zise. Firesc România iubitoare de sport s-a manifestat cu rapiditate, începând cu cei apropiaţi Simonei, dar şi cu „minunaţii” ei hateri. Persoane la care te aşteptai mai puţin, ca fostul soţ, Toni Iuruc, sau marea rivală, Sorana Cîrstea, au sărit în ajutorul fostului lider WTA, iar toată lumea spera ca verdictul să fie dat cât mai rapid, şi suspendarea, cât mai blândă.

Cazul de dopaj al Simonei Halep este o speţă care enervează sau întristează mulţi români, mai mult prin întârzierea inadmisibilă a verdictului decât prin posibila suspendare maximă de şase ani. La 19 mai a.c., cei care cercetează au descoperit oarece neclarităţi în paşaportul biologic care au complicat cazul. Iar acum, când sportiva a ieşit din topul WTA, pierzând şansa de a participa la turnee, fără calificări şi wild-cards, a apărut o nouă sacrosanctă amânare. În majoritate covârşitoare, lumea tenisului (nu numai de la noi!) este solidară cu ea. Cine a cunoscut-o pe Simona, ştie că nu lua un dram de medicament sau supliment fără a se consulta cu ANAD, forul naţional antidoping. Din câte a văzut şi auzit ea prin acest ambient, suflatul în iaurt este cel mai potrivit antidot. Cu toate acestea, în dulce-amarul stil românesc, scenariile n-au întârziat să apară. În primul rând, celebrul ei antrenor, Patrick Mouratoglou (renumit prin aventurile din trecut cu fete cu rachete), a născut suspiciuni prin apariţia tardivă a reacţiilor sale la eveniment… Iar când Patrick şi-a manifestat încrederea şi solidaritatea faţă de Simona, au apărut variante cu „binevoitori(oare)” dornici(e)  s-o tratarisească clandestin pe româncă din motive de invidie sau de altă natură.

Dincolo de broderii holly(bolly)woodiene, problema crucială este că, substanţa cu schepsis a existat în organismul Simonei, iar mărturiile celor apropiaţi ei înnegurează şi mai mult cazul. Într-adevăr, toată lumea jură că Simona e cuminte şi corectă, dar (fatalitate!) „Roxy” a fost acolo.

Mai ales după eşecul primei ei căsnicii, Simona are o foame de tenis mai puternică în prima ei tinereţe, depăşind dorinţa ei manifestată pentru mariaj &copii. Aici este drama sportivei noastre. Pe un alt plan, amânarea asta cvasiperpetuă a verdictului, are şi o parte bună. Dacă dopajul Simonei ar fi fost indubitabil, verdictul ăsta ar fi venit imediat. Dacă eliminăm versiunile prosteşti privitoare la persecutatea României (de care mulţi nu s-au vindecat), tergiversările astea arată că speţa este extrem de complicată, poate chiar insolită din moment ce experţi în domeniu nu reuşesc să-i dea de capăt. Iar vorba cu timpul care aleargă ireparabil nu este chiar potrivită: durata suspendării se socoteşte de la data depistării, nu a sentinţei.

Astfel încât nu este chiar exclus să mai vedem un duel Simona-Sorana la nivel internaţional!