Ce-ar fi dacă am muta Zilele Iaşului? Ce tip de sărbătoare este mai bună pentru oraș?

duminică, 22 octombrie 2023, 07:59
4 MIN
 Ce-ar fi dacă am muta Zilele Iaşului? Ce tip de sărbătoare este mai bună pentru oraș?

Aducem în atenţie, din nou, edililor dacă nu ar fi vremea să se gândească la un alt cadru pentru Zilele Iaşului. Zile ale unui oraş cu o cu totul altfel de istorie decât cea religioasă, cea legată de un important pelerinaj, zile ale unui oraş care încă respiră cultură.

O plimbare prin oraş în ultimele zile ale Sărbătorilor Iaşului, fie în zona Gării, fie chiar mai spre Centru, a oferit adesea trecătorilor un spectacol cel puţin deplorabil: femei, copii, tot felul de sărmani dormind ziua pe paturi improvizate din cârpe, pături sau bagaje sumare. Mulţi probabil cerşetori, dar şi personaje de alt tip, toţi din alte zone ale ţării, vânând probabil la Iaşi oportunităţi specifice aglomeraţiei mari de oameni străini, în majoritate neobişnuiţi cu prudenţa pecuniară în faţa inerentelor pericole urbane.

O raită şi prin Centru. Zona Halei Centrale, de exemplu, oferea un cu totul alt peisaj, unul nu prea diferit de cel din ziua de târg de la Podu Iloaiei: mici, cârnăciori şi fleici sfârâind pe grătarele încinse, invitaţii agresive, mult fum, bere, vin, gălăgie colorată cât încape. Mai la o parte, spre bulevard, aceleaşi tarabe improvizate cu blănuri şi haine de piele la care totdeauna trei sferturi din cei care probează par a nu fi din Iaşi, şi lângă care an de an, fără excepţie, vânzătorii se plâng că le-a mers cel mai prost din ultimii ani.

Dacă doar de aceste imagini aţi avut parte în ultimele zile, atunci în mod sigur nu aţi văzut tot ce se putea, de Sărbătorile Iaşului.

„A fost pentru prima dată când am simţit un vibe de festivitate a unei comunităţi… Am stat în frig fără să îmi dau seama cum au trecut două ore şi jumătate. Publicul a fost pestriţ, şi din cartiere, şi din centru. Faptul că oameni cu venituri modeste s-au bucurat alături de oameni poate nu aşa strâmtoraţi văzându-i pe Gheorghe Zamfir, Eugen Doga, Elena Moşuc, fanfara brigazii militare defilând pe Vanghelis, cor de copii cu vocile lor inocente, Bogdan Ota, Andra Botez, cei trei tenori pe care îi critică unii, dar mie mi-a plăcut momentul lor, mi s-a părut wow. E prima dată când văd că filarmonica, opera, armata, corul de copii sunt «duse» în cartier. Mă săturasem să aud numai de chestii de tip Direcţia 5 şi Ţăndărică. Mi s-a părut cel mai ridicat nivel de până acum la un concert sub umbrela Primăriei.” Da, iată reacţia unui om de afaceri ieşean, fost jurnalist, după concertul de închidere a Sărbătorilor Iaşului. O reacţie de bun simţ, cu care putem fi întru totul de acord.

Pelerinajul la racla Sfintei s-a terminat. Ceea ce numim în sens mai larg Zilele Iaşului continuă, însă, până la sfârşitul acestei săptămâni. În aceste zile în oraş are loc o altă manifestare de care putem fi mândri, ca ieşeni: FILIT. Nume grele ale literaturii universale, scriitori şi traducători de renume din peste 25 de ţări, pot fi ascultate în următoarele zile, live, la Iaşi. Poate celor nefamiliarizaţi cu literatura li se pare puţin lucru. Să poţi aduce atâţia oameni de valoare la Iaşi este însă rezultatul unui imens efort de PR, dar şi financiar şi de relaţionare artistică. Tot respectul!

Aşadar, să recapitulăm: oameni sărmani dormind pe cartoane în Centru, centrul Iaşului plin până la refuz de lume pestriţă, alături mici sfârâind, fum şi muzică îndoielnică dată la maxim, un concert extraordinar care a mişcat şi impresionat chiar şi cel mai pretenţios public artistic local, o manifestare literară demnă de orice capitală europeană cu pretenţii. Hm, ceva parcă nu se leagă în această înşiruire…

O înşiruire în care Sfânta Parascheva poate avea locul ei, şi de o parte, şi de cealaltă. E bine să nu o amestecăm.

S-a mai ridicat în dezbatere această idee, dar o facem din nou, şi acum: probabil că este de bun simţ, şi fără discuţie de bună credinţă, să aducem în atenţie, din nou, edililor dacă nu ar fi vremea să se gândească la un alt cadru pentru Zilele Iaşului, atât spaţial, cât şi temporal. Zile ale unui oraş cu o cu totul altfel de istorie decât cea religioasă, cea legată de un important pelerinaj, zile ale unui oraş care încă respiră cultură, care de altfel încă ridică pretenţii de capitală culturală, unul care în fond are pe blazon cele mai ilustre nume ale culturii româneşti, nu ale ortodoxiei româneşti.

Câtă vreme aceste zile vor rămâne asociate cu Sfânta Parascheva, o sărbătoare fără doar şi poate extrem de importantă pentru Iaşi, şi care poate fi regândită sau foarte bine poate rămâne la fel, cu tot respectul pentru toate manifestările din ultimele zile, dar un altfel de „ştaif” nu vom putea da Zilelor oraşului…

Claudiu RAUS este redactor șef adjunct la Ziarul de Iași

Text apărut în secțiunea EDITORIAL  din Ziarul de Iași

Comentarii