Ce l-a apucat pe Tăriceanu?

Existenţa unor neînţelegeri între PSD şi ALDE a devenit evidentă în ultima săptămână. Prin vocea purtătorului de cuvânt, Varujan Vosganian, oamenii lui Tăriceanu au reproşat partenerilor de coaliţie că au modificat pe ascuns o variantă agreată la legea offshore, că le refuză proiectele legislative sau, mai grav, îşi asumă paternitatea pe iniţiative propuse de ALDE. Ieşirea virulentă a deputatului de Iaşi a venit pe fondul zvonurilor privind o iminentă ordonanţă de urgenţă privind graţierea şi amnistia în materie penală. O OUG care, potrivit unor surse politice convergente, a fost stopată „la sursă“ tot de ALDE. Mai exact, Tudorel Toader, asumat de „liberal-democraţi“ , ar fi refuzat să-şi asume proiectul care l-ar salva de puşcărie pe Dragnea în prima secundă de la publicarea în Monitorul Oficial. Pericolul nu a trecut, e posibil ca Tăriceanu să facă un simplu joc de imagine, dar toate informaţiile pe subiect indică o opoziţie reală a ALDE în coaliţie faţă de OUG. Nervozitatea a devenit evidentă şi în cealaltă tabără. Deputatul PSD Liviu Pleşoianu, intens promovat de Antena 3 şi Sputnik, l-a somat pe Tăriceanu să-l someze pe Meleşcanu (ALDE) să ia măsuri împotriva ambasadorului Liviu Maior. În fine, poveşti din bucătăria internă despre sufragerii şi statul paralel. Cert e că, până deunăzi, discursul lui Pleşoianu era prizat mai întâi de „ultraşii“ ALDE, şi, în subsidiar, ocazional, de nucleul dur al PSD. Cu alte cuvinte, falia s-a extins şi spre cele mai compatibile viziuni din cele două tabere.

Cum s-a ajuns aici? Ce a provocat discordia? Trebuie spus că primele semnale serioase privind un presupus – la vremea aceea – conflict au apărut pe site-ul stiripesurse.ro, o publicaţie online apropiată de ALDE. Se întâmpla pe la sfârşitul lui iunie, începutul lui iulie, perioadă care succede unei reuniuni informale a liderilor de partide din Grupul liberal-democraţilor europeni, la Bruxelles, la care a participat şi Tăriceanu. Da, poate fi o simplă coincidenţă, dar cu două precizări:

1. Grupul ALDE din Parlamentul European a fost extrem de critic la adresa coaliţiei de guvernare din România pe tema modificării legislaţiei penale.

2. Tăriceanu e un «golan» politic, dar un golan care ţine mult la etichetă. Apartenenţa la grupul liberal-democraţilor europeni îi vine precum cravata la costum, iar el nu iese în public fără cravată. Odată exclus din Grupul ALDE din PE, ar trebui să bată pe la uşa conservatorilor sau socialiştilor. Or, Tăriceanu mai bine îşi schimbă nevasta decât să accepte că nu-i un liberal în sensul european al cuvântului. Mai mult, există tatonări tot mai dese între liderii USR şi grupul liberal-democraţilor europeni privind o viitoare invitaţie în grupul politic. Barna «in», Tăriceanu «out»: asta ar fi o umilinţă greu de digerat de liderul ALDE.

Distanţarea lui Tăriceanu de Dragnea găseşte şi explicaţii mai facile. Spre exemplu, dorinţa liderului ALDE de a candida la prezidenţiale. Cu alte cuvinte, o delimitare de PSD i-ar oferi o plajă mai largă de voturi, şi de pe stânga şi de pe dreapta. Poate fi o strategie, dar nu văd pe cine ar păcăli Tăriceanu cu un an înainte de alegeri. Nu în ultimul rând, ruptura din coaliţie ar putea fi rezultatul unor neînţelegeri pe «ciolan» (funcţii, contracte). Achitat în prima instanţă, Tăriceanu supralicitează «fructele» guvernării, în raport cu un Dragnea, condamnat în primă instanţă. Cum s-ar spune, pentru că poate.

Indiferent de explicaţii, un divorţ în coaliţie în perioada imediat următoare pare puţin probabil. ALDE rămâne dependentă de monopolul PSD pe instrumentarul de propagandă şi pe reţeaua de influenţă/clientelară de la nivel local. Nu de la Tăriceanu o să i se tragă lui Dragnea. Tot în justiţie trebuie să ne punem speranţele.