Ce mai zice lumea

Deşi în plină criză financiară, Metropolitan Opera a numit-o pe Marcia Sells în postul de „directoare a diversităţii”. Misiunea ei este să promoveze spiritul de paritate rasială şi să amelioreze spectacolele existente. Celebrei scene new-yorkeze i s-a reproşat absenţa din repertoriu a compozitorilor negri, precum şi montarea unor spectacole ce perpetuează stereotipii (Aida, de exemplu, în care soprana Anna Netrebko are faţa şi trupul vopsite în negru). Or, conform codului corectitudinii politice, albii nu au voie să joace roluri de negri.

***

La San Francisco vreo 40 de scoli şi-au schimbat numele. De ce? Pentru că se numeau George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, mă rog, nume din astea, dubioase. Aceste personaje au fost implicate în ţinerea în sclavie a unor fiinţe umane, au oprimat femeile, s-au opus progresului social, au comis acţiuni ce au condus la genocid sau au „diminuat în chip semnificativ” dreptul fiecăruia „la viaţă, la libertate şi la căutarea fericirii”. Ultima formulă e luată din Declaraţia de independenţă şi i se datorează lui… Jefferson. Şi Lincoln, cel care a abolit sclavia? Păi el a greşit grav faţă de naţiunile indiano-americane atunci când a aprobat construirea liniei ferate transcontinentale, luându-le indienilor pământuri şi afectându-le modul de viaţă. O şcoală elementară numită El Dorado va trebui şi ea să-şi schimbe numele, din cauză că se face expresia „mitului colonial spaniol”. Editorialistul de la Le Point care vorbeşte despre aceste lucruri notează totodată că, din cauza opoziţiei profesorilor şi a părinţilor elevilor, nu s-a putut da unei şcoli din Franţa numele lui Samuel Paty, profesorul decapitat de un fanatic musulman. Minoritarii musulmani s-ar fi simţit jigniţi şi riscul era prea mare…

***

Erdogan îi dă lecţii lui Macron şi îi aminteşte că strămoşii acestuia au omorât un milion de algerieni. Dincolo de faptul că problema algeriană nu poate fi rezumată în acest mod mă întreb dacă Turcia nu a fost, multă vreme, o putere colonială. Care, în plus, a practicat diferite forme de sclavie, inclusiv cea sexuală.

***

În Anglia, la Leeds, regina Victoria (încoronată la patru ani după abolirea sclaviei) este etichetată drept „proprietară de sclavi”, „asasină”, „nemernică”. Francis Drake (1540-1596), corsar, explorator (a făcut al doilea înconjur al Pământului după Magellan), renumit prin faptele sale de arme, om politic, este renegat (în urma acuzaţiei că a făcut negoţ cu sclavi) la Plymouth, oraşul unde a fost, în 1581, primar. Henry Tate (1819-1899), mare amator de artă, a adunat o superbă colecţie expusă la renumita Tate Gallery; muzeul intenţionează să-şi schimbe numele, întrucât Tate a făcut avere din comerţul cu zahăr, dând dovadă de un spirit capitalist reprobabil. Circulă acum în UK o hartă care indică statuile şi monumentele indezirabile: punctele roşii arată locurile unde târnăcoapele şi-au făcut datoria, punctele albastre – locurile care îşi aşteaptă rândul. Harta e însoţită de un îndemn mobilizator: „Adaugă statuia sau monumentul tău”. Tot în revista Causeur aflăm că directorul ştiinţific de la Kew Garden a declarat că „e vremea să decolonizăm colecţiile de botanică”. Muzeul de Istorie naturală priveşte cu suspiciune colecţiile lui Darwin, realizate în urma unor „expediţii ştiinţifice colonialiste”. Toate facultăţile vor să devină antirasiste şi tocmai a fost lansat un mare proiect, „Dicţionarul sclavagiştilor britanici”. Dărâmătorii de statui vor avea de lucru.

***

Nici Opera din Paris nu se lasă mai prejos. Directorul instituţiei, Alexander Neef, ne dă asigurări că unele opere vor dispărea din repertoriu. Ministrul Culturii, Roselyne Bachelot, intervine şi nuanţează: nu e vorba de a scoate baletele mari, precum Spărgătorul de nuci, din repertoriu, ci de a le contextualiza. În stagiunea trecută, Alexander Neef avusese câteva iniţiative promiţătoare: în opera Turandot de Puccini, spre exemplu, trei personaje, miniştrii Ping, Pang şi Pong fuseseră înlocuite cu miniştrii… Jim, Bob şi Bill. Iar în baletul Baiadera, dansul negrişorilor devenise dansul copiilor. Statutul lebedei negre din Lacul lebedelor rămăsese în studiu.

***

Claire Koç e o tânără ce provine dintr-o familie de imigranţi turci. Se numea Çigdem Koç, dar şi-a schimbat prenumele pentru că era greu de pronunţat şi mai ales pentru că voia să arate că s-a integrat total şi că se consideră franţuzoaică. A publicat acum o carte intitulată Claire, prenumele ruşinii în care arată, printre altele, ce consecinţe dezastruoase are separatismul comunităţilor etnice minoritare. Reţin o observaţie admirabilă: „Ceea ce mă frapează este faptul că se afirmă tot timpul că Franţa iese îmbogăţită spiritual de pe urma imigranţilor. Dar nu se spune niciodată că imigranţii au un mare câştig spiritual graţie Franţei”.

***

Filmul Grease (1978), cu John Travolta şi Olivia Newton-John, este acuzat că e „sexist, misogin şi că promovează cultura violului (!) şi a supunerii femeii”, asta pentru că eroina trebuie să-şi modifice înfăţişarea şi personalitatea ca să placă unui macho arogant, cu părul dat cu briantină (această ultimă precizare e menită, probabil, să-i discrediteze total pe bărbaţii care şi-ar permite mici cochetării).

***

Editura Rivages anunţă că pe 10 martie va intra în librăriile din Franţa albumul de benzi desenate intitulat Nu se poate trăi decât la Paris, pe texte de… Cioran! Ce farse îţi poate juca uneori celebritatea postumă!…

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor