Rectorul USAMV, prof.dr. Gerard Jităreanu, a explicat pentru „Ziarul de Iaşi” că seceta de anul acesta este una record. În mai multe ţări din estul Europei, inclusiv în România, nu s-a înregistrat în ultima sută de ani o perioadă mai secetoasă precum cea care a fost în intervalul septembrie 2019 – mai 2020, iar iarna trecută a fost a doua cea mai călduroasă din ultimul secol şi cea mai secetoasă din ultimii 100 de ani.

„Acest fenomen s-a abătut în toată Europa de Est, iar în Cehia, spre exemplu, unde există date mai vechi indexate, perioada septembrie 2019 – mai 2020 a fost cea mai secetoasă din ultimii 500 de ani”, a declarat prof.dr. Gerard Jităreanu. Iar dacă fenomenul va continua şi în anul viitor, riscăm o criză majoră nu doar în agricultură, ci la nivel social, explică rectorul, fiindcă peste 40% din populaţia României încă mai este legată de agricultură, de producţia de acolo, de locurile de muncă, de veniturile obţinute din agricultură.

„Dacă mai urmează încă un an la fel de secetos, atunci lucrurile se complică foarte mult. Dacă urmează doi ani la fel de secetoşi şi noi suntem la acelaşi nivel al infrastructurii de irigaţie, lucrurile se complică foarte mult pentru România. Dacă nu luăm măsuri consecvente de extindere a irigaţiilor şi rămânem doar la mila naturii, cred că securitatea noastră alimentară va fi serios ameninţată. Şi odată cu problemele de securitate alimentară mai este un singur pas până la a nu putea menţine stabilitatea socială. Este o problemă de securitate naţională”, a precizat prof.dr. GerardJităreanu.

Pe lângă secetă, au făcut prăpăd şi mistreţii

Conform cifrelor oficiale, există circa 260.000 de hectare suprafaţă arabilă la nivelul judeţului Iaşi, fiind surclasat pe Regiunea de Nord-Est de Botoşani şi Vaslui, fiecare cu câte 290.000 de hectare. La nivelul judeţului Iaşi, seceta puternică a calamitat peste 4.000 de hectare de grâu, 800 de hectare cu orz, 400 de hectare cu rapiţă, 200 de hectare cu lucernă şi plante de nutreţ. În condiţii foarte grele, agricultura din Iaşi a subzistat, explică rectorul USAMV, şi s-au înfiinţat culturi de primăvară pe 190.000 de hectare, predominând porumbul cu circa 107.000 de hectare.

Dar a apărut o altă problemă: seceta majoră a determinat subţierea hranei mistreţilor care au atacat şi au distrus culturile oamenilor. „Din păcate, judeţul Iaşi are numeroase suprafeţe pe care, din motive care ţin de legislaţie şi de activitate umană, dar şi din cauza secetei care a condus la lipsa de hrană, au năvălit mistreţii, distrugând culturi şi provocând însemnate pagube suplimentare în ferme”, a explicat prof.dr. Gerard Jităreanu.

Profesorul explică faptul că primele semne de secetă au apărut în toate judeţele Moldovei din septembrie 2019, iar la data de 30 martie s-a instalat fenomenul de „secetă pedologică puternică şi extremă” – secetă care nu se manifestă doar la suprafaţa terenurilor şi se perpetuează până la adâncimea unde se dezvoltă rădăcinile plantelor. Din martie până acum, explică rectorul, situaţia a fost într-o continuă degradare. Practic, în toată Moldova, inclusiv în Iaşi, media precipitaţiilor a fost sub pragul de 50% din media multianuală (care este de circa 550 de litri pe metru pătrat pe an). Pe Moldova, 65% din cele 1,8 milioane de hectare suprafaţă arabilă au fost afectate de o secetă severă; ar mai fi fost nevoie să plouă circa 350 de litri pe metru pătrat în acest an ca să se ajungă la media ultimilor ani. S-a ajuns, astfel, la situaţii cu culturi complet compromise, iar cea mai gravă situaţie din Moldova se regăseşte în Galaţi.

„Aici, spre exemplu, la culturile care au putut fi recoltate, s-au obţinut 1.000 de kilograme / hectar la grâu, 1.300 la floarea soarelui şi aproximativ 3.000 kilograme la porumb. La grâu, spre exemplu, un fermier bun cu tehnologie superioară poate scoate fără probleme şase sau şapte tone pe hectar, iar un fermier cu tehnologie modestă poate recolta patru tone.  În Galaţi s-a recoltat o tonă / hectar, deci vă daţi seama care a fost situaţia”, a completat prof.dr. Gerard Jităreanu. Soluţia pentru Moldova ar fi, explică acesta, realizarea canalului Siret-Dunăre, care este promis încă de dinainte de 1989. Problema este că, dacă de mâine s-ar aloca bani, tot ar dura măcar doi ani finalizarea proiectării şi începerea propriu-zisă a lucrărilor. „Dar de undeva trebuie să înceapă. Totodată, aşa cum s-au dat bani pentru cei ale căror culturi au fost distruse, ar trebui să oferim fonduri şi pentru achiziţionarea de echipamente pentru irigaţiile culturilor”, a conchis rectorul.