Ceauşescu & Nixon. Fabricarea unei mitologii politice (III)

Documentul prezentat aici este stenograma discuţiei purtate între Richard Nixon, preşedintele Statelor Unite ale Americii şi Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, în prezenţa lui Henry Kissinger şi a colonelului Burbec din partea americană şi a lui Ion Gheorghe Maurer împreună cu Sergiu Celac, translatorul din partea română. Întrevederea a avut loc la Bucureşti, la 3 august 1969, cu ocazia primei vizite a unui preşedinte american în România comunistă. Stenograma, codificată TOP SECRET/ SENSITIVE/ NODIS, a fost declasificată la 29 noiembrie 2001 şi se află la Arhivele de Securitate Naţională, în Washington D.C., cu cota EO 12958, putând fi consultată fără restricţii. O copie a acestui document ne-a fost oferită de doamna Meredith Fuchs, consilier coordonator la The National Security Archive căreia îi mulţumesc şi pe această cale şi dedicam acest text lui „Mister H”¹ , profesorul american de la Colegiul „Mihai Eminescu”, care făcea atunci, dezinteresat, treaba pe care trebuia să o facă şcoala românească învăţându-i pe cei tineri să judece cu capul lor istoria recentă şi prezentul în care trăiesc, dincolo de clişee şi de minciunile propagandei comuniste, remanente încă în mentalul nostru colectiv. (Traducerea, prezentarea şi notele îmi aparţin.)

Kissinger: Noi recunoaştem existenţa NLF-ului; vrem ca şi ei să recunoască existenţa guvernului Thieu. Credem că această comisie [internaţională, n.n.] va face posibilă stabilirea unui echilibru de forţe care, prin intermediul alegerilor, să dea naştere unui guvern capabil să pună capăt războiului. Noi nu vrem să distrugem echilibrul de forţe existent.

Nixon: Nu cerem Frontului să dispară. Nici ei nu trebuie să ceară ca Thieu să dispară. Cred că dacă vom porni de aici vom fi capabili să negociem o înţelegere.

Maurer: Aş vrea să văd dacă am înţeles corect. Comisia mixtă, din perspectiva americană, ar trebui să vegheze asupra încetării focului şi să organizeze alegerile sub supraveghere internaţională. Apoi, după alegeri, vor avea un guvern ales, legitim, care să reprezinte Vietnamul de Sud.

Nixon: Corect.

Maurer: Aş vrea să fiu sigur că am înţeles poziţia americană asupra câtorva chestiuni. Alegerile vor avea loc în timp ce trupele americane sunt încă în Vietnamul de Sud?

Kissinger: Asta depinde de Hanoi. Noi propunem o comisie internaţională care să supravegheze retragerea tuturor forţelor combatante, atât americane, cât şi nord-vietnameze. Credem ca ar fi mai bine pentru toată lumea dacă trupele ar fi retrase.

Nixon: Am propus ca acest lucru să fie realizat de-a lungul unui an, iar alegerile să se desfăşoare fără nici un fel de armate pe teritoriul sud-vietnamez.

Maurer: Motivul pentru care am solicitat clarificări a fost că întregul context al discuţiei arată că ştiţi că România doreşte încetarea războiului. Dacă România întreprinde ceva pentru a conduce către acest deznodământ o face mânată de propriile interese, iar aceste interese sunt mai puternice astăzi pentru că vedem acum posibilitatea unei noi deschideri în relaţiile dintre state. Bineînţeles, nu este uşor să trecem în revistă ceea ce s-a întâmplat, lucrurile pozitive sau negative din acest război. Asta nu foloseşte la nimic. Va trebui să găsim o soluţie mai flexibilă, mai subtilă. Aceasta necesită o minte creatoare. Preşedintele Ceauşescu a sugerat o idee asupra căreia ar trebui să reflectaţi. Dacă nu veţi reuşi să ajungeţi la o soluţie care să pună capăt, în mod paşnic, războiului, ce veţi face? Descoperim aici că vor fi implicate interese majore ba chiar şi cele mai puţin importante, care nu ar fi vrut să se amestece, vor fi implicate. De aceea, este de aşteptat ca cel mai puternic să dea dovadă de flexibilitate. Preşedintele Ceauşescu şi cu mine am vorbit cu conducătorii Vietnamului. Eu am discutat cu liderii nord-vietnamezi şi puţin cu cei din sud. Am remarcat două lucruri extrem de importante la aceşti oameni. În primul rând, ei vor să găsească propriile soluţii şi acestea să nu le fie impuse din afară. Şi mă gândesc la cei care duc greul acestui război. În al doilea rând, ar vrea să ajungă la o soluţie fără a închide uşa unor viitoare relaţii cu Statele Unite. Ar fi posibil ca cea mai bună idee să se dovedească a fi găsirea persoanei potrivite care să facă dovada celor mai bune flexibilităţi şi spirit inventiv. Sper că şi preşedintele Ceauşescu crede, de asemenea, că discuţiile pot duce la rezultate pozitive. Răbdarea este dificilă petru Statele Unite, dar este, în opinia mea, recomandabilă.

Nixon: Am o întrebare directă. Crede Vietnamul de Nord că vor putea să discute la Paris în timp ce luptă în Vietnam, imaginându-şi că Statele Unite vor pleca până la urmă într-un an şi ceva, sau credeţi că vor cu adevărat o înţelegere?

Maurer: Cinstit vorbind, asupra acestei chestiuni apare foarte probabil că ei gândesc în modul în care l-aţi prezentat înainte. Dar acest război îi costă scump. Din discuţiile noastre rezultă că ar dori o soluţie. Dar aceasta este, clar, ceea ce cred eu şi nu aş putea garanta că sunt şi gândurile nord-vietnamezilor. Cred totuşi că se îndreaptă spre găsirea unei soluţii.

Ceauşescu: Am două probleme. Este cert că Vietnamul de Sud şi PRG-ul vor să se ajungă la o soluţie paşnică şi să nu fie dependenţi de Vietnamul de Nord în condiţiile actuale. Şi Vietnamul de Nord şi cel de sud ştiu foarte bine că şansele ca războiul să se sfârşească rapid sunt extrem de scăzute. Ei susţin poziţia potrivit căreia soluţia finală va trebui să ducă la autodeterminare. Cineva ar putea crede că, cu o largă reprezentare religioasă, culturală şi a altor forţe politice, un guvern de coaliţie ar putea aduce, peste noapte, unirea cu Vietnamul de Nord. Comisia, aşa cum este ea propusă de Statele Unite, nu este o soluţie. Va lăsa două guverne în Vietnamul de Sud cu dreptul de administra teritoriile pe care le controlează. Aceasta nu va crea condiţiile necesare pentru găsirea unei soluţii. Ideea mea este a unui guvern de coaliţie, căruia să-i spunem poate altfel, care să includă toate forţele din Vietnamul de Sud. Ştiu, din ceea ce ne-au spus ei, că PRG-ul nu este inflexibil faţă de această idee. Un guvern de largă reprezentare va facilita o soluţie rezonabilă.

Nixon: Au fost ei de neclintit în ceea ce priveşte soarta lui Thieu?

Ceauşescu: I-am întrebat direct dacă vor accepta membri ai guvernului Thieu. Mi-au răspuns că asta este o problemă care urmează a fi discutată. Cred că această chestiune trebuie privită de o manieră mai flexibilă şi mai practică.

Nixon: Ai nevoie de doi pentru a fi flexibil. Ei au spus nu.

Ceauşescu: I-am sondat în această chestiune şi, în câteva zile, vor veni să vă ceară părerea asupra acestui subiect. Nu văd însă ceva încurajator după răspunsul pe care l-aţi dat. Sunteţi gata să vă retrageţi trupele din Vietnam?

Nixon: Şi mâine, dacă Vietnamul de Nord face acelaşi lucru.

Ceauşescu: Este dificil să spui care dintre soldaţi sunt din Vietnamul de Nord.

Nixon: Da.

Ceauşescu: Jumătate din guvernul Vietnamului de Nord este din sud.

Nixon: O parte dintre cei din sud sunt născuţi în nord.

Kissinger: Unii spun că cel mai simplu ar fi să schimbi guvernele din nord şi sud între ele.

Nixon: Aş vrea să sintetizez pentru a fi perfect limpede. Suntem deschişi şi dornici de negociere pe alte canale, dar numai dacă ei au cu adevărat intenţia de a ajunge la o înţelegere. Când ne întrebaţi dacă îl vom răsturna pe Thieu să formăm un guvern de coaliţie, răspunsul este nu şi rămânem neclintiţi în aceasta chestiune. Noi nu cerem Frontului să elimine oameni din guvernul lor. Ne vom strădui să găsim o pace negociată. Nu putem şi nu vrem să ne retragem pur şi simplu. În al doilea rând, nu putem şi nu vrem să continuăm la nesfârşit negocierile la Paris fără nici un rezultat în timp ce luptele continuă în Vietnam. Sunt conştient de consecinţele la care s-a referit primul-ministru, dar dacă va fi necesar să încheiem războiul urmând acest drum va fi din cauză că nu am avut altă cale. Vom continua să căutăm soluţii pentru ca Frontul să fie reprezentat în guvern pe măsura sprijinului popular şi a puterii de care se bucură şi care să justifice această reprezentare. După cum ştiţi, poţi câştiga la masa negocierilor numai ce ai câştigat pe front. O altă chestiune – una foarte delicată şi confidenţială, pe care o veţi folosi după cum veţi crede de cuviinţă: dacă vom reuşi să punem capăt războiului, am în vedere un plan de asistenţă economică a Vietnamului de Sud care ar putea fi pus şi la dispoziţia Vietnamului de Nord dacă doreşte, astfel încât să se poată reface după rănile pricinuite de război. Ar fi bine pentru Vietnamul de Nord şi ar aduce pacea în zonă. Vedeţi deci, cât de flexibili suntem. Vreau să înţelegeţi că doar în privinţa lui Thieu rămânem de neclintit.

Maurer: Aţi fixat, totuşi, o condiţie: păstrarea guvernului Thieu. Acesta este un drum înfundat; de ce să nu încercăm altceva?

Nixon: Spunem că atât Thieu, cât şi Viet Congul trebuie să se poată adresa publicului.

Ceauşescu: Aceasta nu e o soluţie care să ducă la sfârşitul războiului. Cred că pe termen lung sunt două elemente: Thieu pe de o parte şi PRG, de cealaltă – de aici ar trebui să iasă soluţia unui nou guvern.

Nixon: Nu, nu un guvern, ci doar un instrument care să organizeze alegerile. Până la alegeri, Viet Congul îşi controlează teritoriul său, iar Thieu pe al lui.

Ceauşescu: Asta nu e o soluţie.

Nixon: Să spun asta în încheiere. Conduc negocieri de ani de zile – cu sindicatele, de exemplu – unele foarte dure. Ştiu că niciodată nu am ajuns la un acord până când ambele părţi nu au avut disponibilitatea de a sta de vorbă. Timpul ne presează. Apreciem preocuprea preşedintelui Ceauşescu şi a primului-ministru. Pe măsură ce vom reflecta este posibil să mai vină nişte idei. Vrem să încheiem războiul şi vrem să fim rezonabili. Aş vrea să stabilesc un canal de comunicare cu voi asupra acestor chestiuni. Aceasta va putea fi realizat prin intermediul ambasadei [americane, la Bucureşti, n.n.], dar dacă sunt chestiuni de maximă importanţă trebuie aduse la cunoştinţa Dr. Kissinger. Tot ce mi-aţi dezvăluit va rămâne între noi. Ceea ce îmi veţi trimite va fi confidenţial. Vă voi contacta în acelaşi fel.

Kissinger: Dacă vreţi să mă contactaţi, o puteţi face prin intermediul ambasadorului Dvs. la Washington.

Ceauşescu: În chestiuni speciale, voi trimite pe cineva. (Continuarea în ediţia din 8 aprilie a Ziarului de Iaşi)

¹ Pentru cetăţenii vigilenţi, pe numele său adevărat Dean Robert Huffstetler

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor