Cîţu sau Orban?

Cea mai mare greşeală a PNL, din ultimii 30 de ani, a fost apropierea de PSD. Liberalii au comis-o pe faţă de trei ori: în 1991, când au acceptat să guverneze (dezastruos) alături de Ion Iliescu; în 2007, când Cabinetul Tăriceanu s-a menţinut la putere cu ajutorul pesediştilor; şi în 2011, când, la iniţiativa turnătorului Dan Voiculescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta, spravegheaţi îndeaproape de Liviu Dragnea, s-au aliat în cadrul USL. Majoritatea artizanilor acestor împreunări politice nefireşti au sfârşit-o rău, ca şi cum blestemul Brătienilor i-ar fi lovit de dincolo de vremuri.

Deşi azi, PNL şi PSD par a se afla în conflict, asemănările dintre cele două partide sunt izbitoare. Corupţia, lipsa unei ideologii clare, programul politic însăilsat, politicianismul, pregătirea profesională precară a membrilor etc. caracterizează ambele partide. Şi mai trist, de-a lungul timpului, ori de câte ori s-au cocoţat la putere, atât liberalii, cât şi pesediştii au evitat orice demers reformator ce le-ar fi putut pune în pericol clientela politică ori privilegiile, preferând populismul şi tergiversarea.

Dacă este adevărat că un partid împrumută multe dintre trăsăturile liderului, atunci ne întrebăm cum va arăta viitorul acestei formaţiuni istorice. Peste puţine luni, PNL va trece prin alegeri interne, pentru şefia partidului Brătienilor înfruntându-se Ludovic Orban şi Florin Cîţu.

Pe Ludovic Orban, actualul preşedinte al PNL, l-am cunoscut deja prea bine. Zvârlit în politică din vremuri imemoriale, individul nu va rămâne în istorie, deşi a beneficiat de nenumărate ocazii. Consilier, parlamentar, ministru, prim-ministru, braşoveanul e recomandat doar de vocea de bariton şi de talentul de orator. Pentru lejeritatea cu care tratează cazurile de corupţie din partid, Orban este îndrăgit mai ales de politicienii regăţeni, liberalii ardeleni dispreţuindu-l pe faţă. Cu toate acestea, în intimitate, Ludovic se visează inclusiv preşedintele României. Deşi ar putea, actualul şef al PNL nu vrea să schimbe nimic în politica românească.

De cealaltă parte, Florin Cîţu se bucură de sprijinul leneş al lui Iohannis, dar nu şi de aura unui învingător. Tehnocrat împiedicat la vorbă, vizionar lipsit de viziune, olteanul habar n-are cum se conduce un guvern. Tot ce promite azi devine exagerare mâine şi minciună poimâine. N-o fi doar vina lui, dar biciul şi borcanul de miere sunt în mâna sa. Cu toate că îi are de partea lui pe liberalii din Ardeal, activul de partid îl priveşte mai degrabă cu ironie şi detaşare. Deşi dă impresia că ar vrea, actualul premier nu poate schimba nimic în politica românească.

Istoria recentă ne-a demonstrat că liberalii au vocaţia trădării, başca irepresibile tendinţe de fărâmiţare în bisericuţe. Fiindcă niciunul dintre cei doi competitori nu are alura unui lider providenţial, capabil să dea drumul reformelor, rezultatul alegerilor din PNL poate conduce rapid la frământări teribile. La cum se prezintă acum situaţia economică, politică şi socială din România, pe penelişti îi aşteaptă vremuri grele, indiferent de numele învingătorului.

Nu este deloc exclus ca, până la urmă, adevăraţii câştigători în urma alegerilor din PNL să fie alţii. Fie useriştii, fie pesediştii.