Ciuma lui Pandele

Ar fi fost prea frumos ca votul cumva anti-PSD, la nivel naţional, să reprezinte un moment de deşteptare a electoratului, prin care să se fi dorit sancţionarea politicii deviante, de subminare a economiei naţionale, duse de acest partid. Însă nu prea cred aşa ceva. Mai curând, opţiunea alegătorilor trebuie citită în cheia schimbării şi a alternanţei la putere (aici, puterea locală), strategie pe care românii o întrebuinţează periodic, mai ales când nu prea ştiu ce să facă.

E adevărat, schimbarea s-a dovedit mai dureroasă decât se aşteptau chiar liberalii, ei înşişi fiind învinşi – de către USR – în unele dintre fiefurile lor tradiţionale. Cazurile burgurilor Timişoara şi Braşov sunt cele mai grăitoare. Dacă reşedinţa de scaun a Banatului devenise, în ultimii 30 de ani, din pricina ţărănistului Ciuhandu şi a liberalului Robu, un oraş mizerabil, degradat şi jefuit de multe clădiri de patrimoniu, oraşul din inima ţării începea să arate tot mai bine. Totuşi, faptul că ambii ex-primari au capotat în faţa unor iluştri necunoscuţi userişti, susţine ideea că, în unele locuri, alegătorii s-au săturat nu numai de PSD, ci şi de PNL. Dacă mai adăugăm victoria lui Nicuşor Dan de la Bucureşti, unde s-a văzut că nu toţi liberalii l-au susţinut pe fondatorul USR, ba unii i-au şi dat la scăfârlie după „dezvăluirile” mizerabile însăilate de gaşca lui Firea, intuiesc prezenţa unei oarece dihonii între cele două partide „vecine şi prietene”.

N-aş merge până la a declara că USR este câştigătorul alegerilor locale (la fel cum nici PSD nu pare a fi marele perdant!), dar valul popular generat de simpatia pentru formaţiunea lui Barna nu poate fi contestat. Se va sparge până la parlamentare? N-aş zice, aşa că aviz mai ales liberalilor! Dacă vor continua să propună alegătorilor candidaţi condamnaţi penal, cu origini ori preferinţe comuniste, pedofili, proxeneţi, tirani locali bănuiţi de şmenuri de tot felul etc. vor pierde şi ce au câştigat azi. Fiindcă nu va mai exista nicio diferenţă între PNL şi PSD – aspect ce-i va avantaja din nou pe userişti, consideraţi adevărata alternativă.

„Cestiunea” a fost sesizată imediat şi de Florentin Pandele, soţul viitoarei foste primăriţe de Bucureşti. Atacul mârlănesc al lui Pandele la adresa USR – în care profeţea nimicirea României, delaţiuni şi arestări în masă – a dezvăluit cumplita spaimă ce-i încearcă azi pe pesedişti: eventuala reintrare în pâine a DNA (sau nimicirea României murdare, devoalarea marilor tunuri din ultimii zece ani, arestarea în masă a hoţilor)! Cu liberalii se putea negocia orice, deoarece au fost întotdeauna băieţi înţelegători. Nu observaţi că, deja, sub Orban şi Iohannis, corupţii şi clanurile de interlopi scapă fără probleme de blânda, dar putreda justiţie? Şi pe urmă ne râd în nas? Dar se va putea negocia la fel, mutual avantajos, şi cu USR?

Până la urmă – şi consider asta concluzia scrutinului de duminică, 27 septembrie -românii ce au ales USR au crezut că votează altceva decât formaţiunile politice de până acum. Anume: un partid tânăr, dinamic, justiţiar. Dar chiar sunt useriştii altfel decât ceilalţi? Nu trăim oare o nouă iluzie? Au patru ani să ne contrazică!