Cosette şi Marius, ca Vlad şi Nicuşor

Preşedintele Iohannis a poruncit zilele trecute PNL să participe cu un candidat propriu în cursa pentru Primăria Capitalei. Comanda venită de la Cotroceni complică şi mai mult jocul de la Bucureşti, opoziţia fiind deja divizată de conflictul mocnit dintre USR şi PLUS. După un vot intern, independentul Nicuşor Dan a primit oficial sprijinul Uniunii – neoficial, conducerea USR i-ar fi potrivnică -, în vreme ce Vlad Voiculescu rămâne VIP-ul formaţiunii lui Cioloş, marea speranţă a politicii româneşti, un fel de Ionuţ Radu aşteptat să confirme în poarta lui Inter. Primul şi-a dedicat întreaga carieră publică problemelor din Capitală şi a înfiinţat Uniunea Salvaţi Bucureştiul, osatura pe care s-au dezvoltat, ulterior, ţesuturile USR. Moral, principial, Nicuşor Dan întruneşte toate condiţiile să fie candidatul alianţei USR-PLUS la Primăria Generală. Dar politica e rar despre morală şi principii. Vlad Voiculescu, care, să nu ne ascundem, vede Primăria Capitalei drept o trambulină în cursa pentru prezidenţialele din 2024/2029, are un profil parcă ceva mai „legat” de primar al unei metropole. Bancherul din Viena, fost ministru într-un guvern tehnocat, sau un boem şi mofturos prof de mate? În mod cert, un uşor avantaj pentru Voiculescu, dar un atu strategic pentru USR-PLUS în perspectiva alegerilor prezidenţiale. Realist, cinic poate, Vlad Voiculescu întruneşte toate condiţiile să fie propus candidat al alianţei USR-PLUS. Or, cum iese opoziţia din această dilemă? Trimiţând în „tranşee” încă un candidat, pentru că, de la Iohannis citire, „un partid care guvernează şi care are o reacţie foarte pozitivă în sondaje ar trebui să meargă singur în alegeri pentru a-şi dovedi puterea şi curajul”. Şi uite aşa, cu un candidat moral, unul cu profil şi altul necunoscut, dar „puternic şi curajos”, Gabriela Firea (PSD) va mai conduce patru ani capitala României.

La cât de strâns arată acum cifrele din sondaje şi cunoscând încăpăţânarea principalilor actori, e puţin probabil ca opoziţia să propună un candidat unic la scrutinul din Capitală. Mizele şi orgoliile personale/grup cântăresc mai mult decât şansa de a scăpa Bucureştiul de PSD. Şi, dacă nu identică, scena e aranjată pe aceleaşi coordonate şi la Iaşi. Marius Bodea (PNL) a intrat în campanie pentru Primărie de vreo patru ani, când încă nu i se uscase cerneala pe mandatul de parlamentar. Ce să vezi, nu-l înghite organizaţia judeţeană, altfel, extrem de tolerantă cu Mihai Chirica. Cosette Chichirău (USR) nu se visa primăriţă, dar nu are de ales. Trebuie să-şi valideze şefia filialei într-o competiţie electorală uninominală, să arate că merită să fie lider într-un partid votat preponderent de urbanul mare. Şi lângă cei doi, ar urma să apară un al treilea, după ce PLUS şi-a anunţat intenţia de a propune un candidat. Avem aşadar candidatul care a pariat totul pe Primărie, dar nu-l vrea partidul, candidata cu profil bun, recomandată de studiile „în afară”, dar pe care o vrea mai mult partidul, şi candidatul necunoscut, dar „puternic şi curajos” propus de PLUS. Cu alte cuvinte, Mihai Chirica va mai conduce patru ani capitala Moldovei.

Cu sau fără două tururi la alegerile locale (cel mai probabil, fără), comportamentul opoziţiei e inacceptabil atât la Bucureşti, cât şi la Iaşi. Putem înţelege că cele trei formaţiuni ţin cu dinţii de propriile candidaturi, dar nu şi lipsa unei schiţe de traseu, a unei metodologii, în cazul în care scrutinul cu un singur tur rămâne bătut în cuie. În esenţă, care e planul PNL-USR-PLUS pentru cei aproape 3 milioane de români care locuiesc în cele două oraşe?