Aceasta înseamnă o creştere cu 41,7 mld. lei (4,39%) faţă de nivelul luat în calcul la fundamentarea iniţială a bugetului pe anul în curs (http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/resurse/transparenta/nfproiectOUGrectifbuget_21112018.doc). Transformând în moneda UE (€), PIB-ul nostru ar urma să atingă peste doar o lună, o valoare nominală de cca. 204 mld. €. Da, este o cifră frumuşică, dar să vedem cât din aceasta ia calea bugetului de stat, prin intermediul impozitelor şi taxelor.

 

Anul trecut, veniturile fiscale au atins un minim istoric de 25,8% în cadrul PIB (media europeană fiind de 40,5%, http://www.bursa.ro/ionut-dumitru-consiliul-fiscal-veniturile-fiscale-sunt-la-minime-istorice-87577534). Ponderea acestora a fost mult mai mare în trecut: 28,2% în 2011, 27.4% în 2014, 26.6% în 2016. Mergând pe ideea că respectiva pondere s-ar situa la finele anului acesta la 25%, înseamnă că încasările de ordin strict fiscal la buget ar totaliza cca. 51 mld. €. Nesocotind că există şi economie subterană (de fapt, PIB necontabilizat şi neraportat oficial), am putea spune că nu avem un buget tocmai de colo. Numai că şeful Consiliului Fiscal, nu mai demult decât luna trecută, ne amintea că România are o persistentă economie ”neobservată” care, după anul 2010, nu a coborât ca pondere sub 20% din PIB (http://www.consiliulfiscal.ro/ionut_site.pdf). Acelaşi oficial, făcând trimitere la manualul OECD (2002), preciza că economia ”neobservată” include ”producţia subterană – activităţi productive şi legale dar care sunt ascunse deliberat autorităţilor pentru a evita plata taxelor sau respectarea reglementărilor; producţia ilegală (interzisă prin lege); producţia sectorului informal – activităţi în cadrul sectorului gospodăriilor sau în alte unităţi care sunt neînregistrate; producţia gospodăriilor pentru consum final propriu” (http://www.consiliulfiscal.ro/ionut_site.pdf). Aşadar, PIB-ul României, dacă am lua în calcul valoarea economiei ”neobservate” pe baza procentului amintit, ar fi de fapt cifrat la 244,8 mld. € (204 x 1,2).

 

Diferenţa neraportată (40,8 mld. €), dacă ar fi adusă în zona legalităţii ar face să avem şi o creştere a veniturilor fiscale cu un sfert din aceasta. Adică, în conturile Trezoreriei Statului, ar intra în plus 10,2 mld. €, din impozite şi taxe. Ce s-ar putea realiza cu această sumă? Să amintim că aproximativ la acest nivel se situează valoarea Planului multianual de înzestrare a Armatei României (2017 – 2026). Autostrada Ploieşti – Braşov se poate realiza cu doar a cincea parte din această sumă (2 mld. €). Estimări recente arată că realizarea a trei spitale regionale ar presupune costuri de 1,2 mld. €… Numai că scoaterea la lumină (oficializarea) unor activităţi de natura celor arătate nu este lucru lejer. Mai ales că nici statele avansate nu pot diminua mult mai mult economia neobservată (Austria, 9%; Marea Britanie, 8,3%; Olanda şi Germania, 7,8%). Ca medie, ponderea economiei neobservate în ţările ECE era de cca. 17%, în urmă cu doi ani.

 

Arătând că ”povara fiscală în general şi povara fiscală pe muncă în particular (în special cea a contribuţiilor la asigurările sociale) constituie factor determinant pentru mărimea economiei ascunse”, Ionuţ Dumitru, şeful Consiliului Fiscal, sugerează şi câteva idei ameliorative. Acestea sunt legate în primul rând de trecerea la o atitudine de tip ”toleranţă zero la evaziune fiscală”. Adaugă apoi că se impune optimizarea unor activităţi ale ANAF, care să determine ”reducerea birocraţiei şi a costurilor de conformare la plata taxelor” şi  ”transparentizarea totală a cheltuielilor bugetare”. În fine, susţine cu evident temei că la fel de necesară este şi ”promovarea plăţilor non-cash la scară largă”.