Degringolada

De la ciocănarii investiţi peste noapte cu funcţii de răspundere în vremea lui Gheorghiu-Dej şi de la marionetele promovate de Ceauşescu n-am mai avut o atât de compactă şi de agresivă prezenţă a neroziei la vârful politicii. Dar poţi fi sărac cu duhul şi în acelaşi timp să minţi cu neruşinare. Viorica Dăncilă declară la Bruxelles că europenii sunt dezinformaţi şi că, în realitate, statul de drept este respectat în România iar guvernul „nu a avut nici un fel de interferenţă în Justiţie”(!). Tot ea a afirmat că responsabilitatea legii recursului compensatoriu îi aparţine guvernului Cioloş, şi că legea a trecut în parlament graţie PNL şi USR. În realitate, tocmai parlamentarii puterii au modificat legea în aşa fel încât ea să producă urmările dramatice de astăzi, iar opoziţia a votat împotrivă. Adică, lucrurile stau taman pe dos. Şi apoi, oare ce gândesc parlamentarii europeni când o aud pe Dăncilă chemând la „combaterea negaţionalismului şi a Holocaustului” şi la „descurajarea NATO”? Faptul că Dăncilă este prim-ministru arată o dată în plus că există două Românii: una lucidă, aspirând să atingă standarde europene, şi una rudimentară, prostită, complăcându-se în mentalitatea de turmă. Ce să mai spunem de prestaţia halucinantă, tot la Bruxelles, a ministrului Petre Daea? Intrăm acolo într-o zonă obscură, patologică, unde tâmpenia se conjugă cu delirul. Cum se poate să suportăm astfel de specimene pe care, pentru ca nebunia să fie completă, o serie de posturi de televiziune le promovează insistent, construind chiar uneori o întreagă mitologie, aşa cum s-a întâmplat recent cu povestea fiului Vioricăi Dăncilă?

Cel mai mare partid din România” şi-a ales drept „comunicatori” nişte personaje sinistre: dependenţilor de televizor şi de Facebook li se servesc mârlăniile şi aberaţiile lui Codrin Ştefănescu, bâlbâielile tâmpe ale lui Liviu Pop etc. Nu există partid la noi care să aibă atâtea ciurucuri umane ca PSD-ul şi care să falsifice cu atâta neruşinare adevărul.

Apelurile la „unitate” pe care le lansează liderii partidului sunt de fapt mostre de umor negru. Pesediştii, în frunte cu Dragnea şi Dăncilă, se auto-victimizează, pretinzând că sunt ţinta unor atacuri perfide şi că duşmanii le vor pieirea. Dar chiar acesta este tratamentul pe care ei îl aplică opozanţilor. Invocând mereu victoria la alegerile din 2016, PSD consideră că orice voce contestatară este nelegitimă şi că trebuie să ne supunem orbeşte majorităţii. Discreditarea prin orice mijloace a opozanţilor e un obiectiv major, urmărit cu perversă obstinaţie. Despre participanţii la protestele antiguvernamentale s-a spus (şi se spune) că sunt plătiţi de forţe externe ostile. Acest refren imbecil a fost reluat de către europarlamentara Norica Nicolai în legătură cu manifestaţia de lângă Ateneu din 10 ianuarie, la care luaseră parte nume de referinţă din lumea culturală şi artistică. Mihai Şora este ţinta unor atacuri abjecte şi o mulţime de neisprăviţi difuzează pe Facebook insanităţile lansate de către nişte pseudo-ziarişti. S-au reluat atacurile la adresa Grupului pentru Dialog Social, despre care se insinuează că ar fi fructul unei tenebroase conspiraţii internaţionale. Victor Roncea, Mirel Palada, Mihai Gâdea, Dan Andronic etc. jubilează: e vremea lor.

În acest climat fetid nu putea să nu se remarce ministrul justiţiei Tudorel Toader. Pe lângă minciunile pe care le îndrugă la Bruxelles, alături de Dăncilă, Carmen Dan, Teodorovici şi ejusdem farinae, ministrul vine cu ideea unei legi care să-i pedepsească pe cei care – ţineţi-vă bine! – îşi denigrează ţara. În paranteză fie spus, dacă o asemenea lege ar exista, primii care ar trebui să suporte consecinţele sunt Dăncilă şi Daea, pentru că ne-au făcut de râs la Bruxelles şi i-au determinat pe europeni să ne creadă un popor de proşti. Iniţiativa ministrului se referă (cel puţin deocamdată) la politicieni: altfel spus, europarlamentarii români ar trebui să cânte pe o singură voce şi după o singură partitură, în gama agreată de PSD. E uşor de văzut că avem a face cu o idee de sorginte comunistă: înainte de 1989, celor care criticau regimul în străinătate, la „Europa liberă” de pildă, li se aplica imediat eticheta de trădători. Fantasmele totalitare, care înfierbântă minţile unor Toader, Dragnea, Dăncilă, Ştefănescu ş.a.m.d., reprezintă un pericol de o gravitate extremă. De altfel, tandemul Ştefănescu-Nicolicea vrea să reactualizeze un proiect de lege prin care să fie pedepsiţi cei care îi insultă pe demnitari. E o completare, previzibilă, a legii pe care o doreşte Toader. Simplul fapt că astfel de idei sunt puse pe tapet ne obligă să tragem semnalul de alarmă. Şleahta care a pus mâna pe putere în România va face orice pentru a-şi atinge scopurile, cu riscul de a ne arunca la periferia istoriei.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor