Dilemele guvernatorului DeSantis

Discursul fostului preşedinte Donald Trump, oferit electoratului american de la tribuna CPAC (Conservative Political Action Conference), ar fi putut reprezenta startul neoficial al campaniei interne din Partidul Republican, în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2024. De multe ori, în anii preelectorali, această reuniune a vârfurilor activismului din zona de dreapta a spectrului politic american a marcat debutul confruntărilor directe între prezidenţiabili – este vorba, desigur, de situaţiile în care la Casa Albă se află un reprezentant al partidului advers. În asemenea situaţii, tendinţa aspiranţilor la Casa Albă este de a cuceri din timp o cotă semnificativă din atenţia presei, din bunăvoinţa finanţatorilor timpurii, din serviciile consultanţilor şi, nu în ultimul rând, din energia unui public dornic de implicare. Un eveniment precum CPAC poate oferi, în principiu, ocazia de a bifa toate aceste casete.

Desigur, Donald Trump nu stă rău la niciunul dintre capitolele menţionate mai sus, astfel că este explicabilă tendinţa lui de a sta în aşteptare, cel puţin până la conturarea câmpului de pretendenţi. În cazul în care guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, va hotărî să nu intre în arenă, ex-preşedintele Trump se va confrunta cu adversari de categorie inferioară. Ea include politicieni pe care i-a mai învins o dată, în competiţia internă din 2016 (Ted Cruz şi Marco Rubio, dacă vor decide să candideze) sau, foarte interesant, persoane pe care Trump însuşi le-a promovat în funcţii (fostul vicepreşedinte Mike Pence, fostul secretar de Stat, Mike Pompeo, şi Nikki Haley, fosta ambasadoare la ONU).

Cum politica va rămâne mereu un tărâm al surprizelor, nu poate fi exclusă apariţia unor nume noi, încă netestate în sondaje, dar capabile să genereze emoţie şi susţinere – Donald Trump însuşi a reprezentat o asemenea apariţie, în anul preelectoral 2015. Dar, cel puţin din experienţa ultimelor decenii, este mult mai puţin probabil ca asemenea nume să apară într-un peisaj ce este dominat deja de o personalitate puternică, cu notorietate şi cu o infrastructură de sprijin redutabilă. Aşadar, pentru moment, de Ron DeSantis depinde izbucnirea sau nu a unei bătălii adevărate, pentru că el este singurul potenţial rival asupra căruia Donald Trump nu are niciun fel de ascendent.

Actualul guvernator al Floridei are, însă, destule motive pentru a cumpăni atent înainte de a lua decizia. În primul rând, are timpul de partea sa. La 44 de ani, are tot timpul din lume pentru a-şi pregăti o candidatură, într-un moment pe care l-ar considera mai favorabil. Dacă, spre exemplu, s-ar abţine să candideze acum, ar putea să-şi inaugureze chiar de mâine şantierul campaniei din 2028. Ar putea să o facă în două moduri diferite, ambele având marea calitate că nu îl expun unor riscuri existenţiale.

Primul este acela de a rămâne neutru în prima parte a cursei şi, la momentul potrivit, de a-şi declara sprijinul pentru favorit (aproape sigur, Donald Trump), specificând clar că va rămâne în Florida – cu alte cuvinte, excluzând posibilitatea de a candida pentru vicepreşedinţie. Cel de-al doilea este, desigur, scenariul în care neutralitatea iniţială este urmată de acceptarea unei invitaţii de acest gen. Putem presupune, dată fiind personalitatea lui Donald Trump, că acesta nu ar selecta pentru vicepreşedinţie pe cineva care l-a înfruntat în alegerile primare – cu alte cuvinte, dacă Ron DeSantis intră în joc acum, şi pierde, nu va fi luat în calcul pentru „tichet”.

Pentru majoritatea copleşitoare a simpatizanţilor Republicani (desigur, nu şi pentru „never-Trumpers”, dar ei nu sunt un factor decisiv) un tichet Trump – DeSantis ar fi formula ideală. E uşor de imaginat discursul mobilizator despre complementaritate, unirea energiilor şi aşa mai departe. O eventuală înfrângere în faţa Democraţilor ar fi pusă pe seama lui Trump şi a „ne-eligibilităţii” sale, nu pe cea a lui DeSantis, care s-ar putea vedea în situaţia de prinţ moştenitor aproape necontestat. Cu atât mai mult în caz de victorie, când toată lumea se va grăbi să îi laude contribuţia.

Aşadar, indiferent dacă ar viza rămânerea la Tallahassee (Florida) sau candidatura pentru vicepreşedinţie, abţinerea ar fi o variantă pe care Ron DeSantis o poate dezvolta în mod favorabil. Rămâne, însă, problema numită Donald Trump – şi discuţiile despre riscul ca o predare fără luptă în faţa acestuia, acum, să îi pericliteze profilul politic de mai târziu.