După chipul lui Iliescu

Iar se înjură pesediştii între ei. Deşi unii se bucură, gâlceava asta nu miroase deloc a bine. Când mafioţii îşi declară război, conflictul nu izbucneşte pentru că “bunii” s-au săturat de “răi”, ci fiindcă strângerea taxelor de protecţie întâmpină greutăţi, se schimbă şefii, se încălcă teritorii şi jurăminte, se reîmpart zonele de influenţă, apar prea mari diferenţe de efectiv între bandele de cartier, decad unele familii şi se ridică altele etc.

La fel se întâmplă şi în PSD. Luptele din interiorul partidului nu au nici semnificaţie ideologică, nici morală. Firea nu se bate cu Dragnea, pentru că jurnalista de la Antena 3 a înţeles că teleormăneanul este un bandit, ci doar că este un bandit mai mare decât ea. Primăriţa Bucureştiului nu-i reproşează ex-pedistului că nu respectă principiile social-democraţiei, ci că se abate de la angajamentele privind împărţirea prăzii.

Cu fiecare lună care a trecut de la victoria PSD în alegeri, ciolanul puterii s-a subţiat şi s-a sleit. Mărunta avere a României, strânsă cu greu după 2000, primul an de creştere economică reală, a fost fie "ciordită" de gaşca lui Dragnea, fie risipită. Guvernul se împrumută pentru a plăti pensii şi salarii. Investiţiile importante au fost reduse la centimetri crăpaţi de autostradă şi la picioare lipsă de poduri strâmbe. Şcolile de la ţară au în continuare budele în grădină, iar spitatele neîngrijite şi înapoiate colcăie de gândaci. Adevărul este unul singur: nu mai sunt bani.

Cu toate acestea, binomul Dragnea – Dăncilă refuză cu încăpăţânare să acceseze fonduri europene. Şţim prea bine de ce. Duduia Scroviştea ne-a destăinuit-o: pesediştilor le e o frică teribilă de controalele oficialilor de la UE. Dacă s-ar aplica regulamentele europene, foarte stricte în cazul fondurilor comunitare, jumătate din membrii PSD ar ajunge la puşcărie. “Partidoiul” preferă să dispară UE, să retragă România din tratatele europene, să înceapă războiul dintre ruşi şi americani, să moară toată diaspora, să ne întoarcem în Evul Mediu comunist etc. decât să mai aibă de-a face cu proiectele europene.  

Nu degeaba, fosta prietenă de suflet a lui Ion Iliescu – comisarul Corina Creţu, Corinuţa pentru cei intimi, albi ori negri – îi stucheşte permanent pe guvernanţi. Dar, în pofida tuturor avertismentelor lansate, cabinetul Dăncilă nu a pus niciun proiect de anvergură pe masa Comisiei Europene. Miliardele de euro stau în continuare nefolosite, deoarece pesediştii ştiu că banii ăştia trebuie justificaţi până la ultima centimă. Şi atunci cum naiba să-i mai furi? Mai bine ciordeşti banii poporului şi dai vina pe statul paralel.

Culmea este că, aşa cum anticipam cu vreo 20 de ani în urmă, statul român a capătat chipul lui Ion Iliescu – politrucul sub a cărui manta cusută cu aţă roşie a proliferat actuala clasă politică. E tot mai bătrân, mai mincinos, mai duplicitar, mai neputincios, mai rânjit între o stângă penală şi o dreaptă murdară, mai sărac şi mai necinstit!

Dacă nici fidelei Corina Creţu nu-i mai place România, atunci e rău tare!