Europa arde şi Germania se piaptănă

Săptămâna 48, ziua 333 de război

– Unde-i aia mică?

– În mare!

Săptămâna 48, ziua 334 de război

Am visat azi noapte un nume, doar numele! Doar un nume anume? Nu ştiu, dar în minte mi-a rămas doar numele ăsta, fără niciun context: Ioan Hodean. După sonoritate, părea din start că n-avea cum să… nu existe! Şi, într-adevăr: există cel puţin un Ioan Hodean, preot ortodox la Hunedoara! Atâta doar că eu, în prealabil, nu văzusem/ citisem, nu auzisem vreodată numele acesta: nu că fix Ioan Hodean, ci nici vreun Hodean!?

o certitudine/ n-o să ştim niciodată/ ce-ar fi fost/ dacă.

Am ajuns să exclam: Ha! Un cântec german! Anume când dau în coloana sonoră a unui film german peste o melodie care-i germană şi nu englezească. Aşa am „păţit” în filmul Einfach Rosa: Die zweite Chance (Pur şi simplu Rosa: A doua şansă, D 2016). În cazul de faţă, e vorba de piesa Lieblingsmensch (Omul preferat), scris şi cântat de Namika.

Ca fapt divers, în mediateca ARD filmul (care face parte dintr-una din multele serii produse pentru televiziunea publică după un tipic simplu: câte o poveste de sine stătătoare în jurul a doi-trei actori sau patru de bază, principali şi secundari) figurează la rubrica Feel-Good-Filme…

Săptămâna 48, ziua 335 de război

Una-i să fii prost, alta-i să fii neam prost. Neam-prostia bate de departe prostia.

Săptămâna 48, ziua 336 de război

Azi mi-am amintit de emisiunea de cabaret politic Nuhr im Ersten (Doar pe ARD), moderată de Dieter Nuhr – o fi fost reluată? A fost, prima ediţie fiind difuzată în data de 19.01.23). Şi, adevărat vă zic vouă, am avut ce vedea despre „epoca diletantismului real-existent” (Zeitalter des real existierenden Dilettantismus)! Evident, mergea lesne şi real-socialist, pardon: progresist…

Poante spicuite şi transcrise cât am putut de bine:

„Cine mai rezistă acum prin birouri, o face ca să economisească curent acasă” (Nuhr) – asta în contextul în care prin instituţiile publice germane apar tot mai des probleme de personal, funcţionarii lipsind ba pe motiv de cine ştie ce boală, ba pe motiv de burn-out. Adică, se-ntâmplă, cică, ca din trei angajaţi, doar unul să fie prezent…

„Bavaria, Austria, Italia… Păi, în ţările astea”, zice Alfred Dorfer (Austria), corupţia nu-i ceva rău, e stil de viaţă, „e folclor”. Mulţumim, Alfred Dorfer!

Barbara Ruscher, apropo de intenţia guvernului german de-a legaliza consumul de canabis/ marijuana: „Ce zice junkie-ul: când ţi se deschid două drumuri, apuc-o pe calea a treia!”

Dieter Nuhr, despre confruntarea dintre forţele de ordine şi activiştii pentru salvarea climei (în frunte cu Greta Thunberg şi Lisa Neubauer) de la Lützerath: „Ciudat cum în cazul violenţei de stânga de vină e mereu poliţia!” Ca fapt divers, la Lützerath ar fi fost răniţi 102 poliţişti, câţiva chiar grav! Luând-o, apoi, în tărbacă pe de-acum fosta ministră a Apărării, Christine Lambrecht, Nuhr a remarcat una din „realizările” remarcabile: dotarea Bundeswehr-ului cu lenjerie de corp neutră dpdv al genului. De, dacă soldatul german e prins în chiloţi, poate măcar aceştia-l sperie pe duşman! Sau, dacă vreţi: Europa arde şi Germania se piaptănă.

Săptămâna 48, ziua 337 de război

L-am văzut pe Bill Gates la Melbourne, în tribună la Australian Open! Chiar o fi fan tenis sau are ceva de bifat din agenda lui de progresist? Bine, se poate şi-şi.

Săptămâna 48, ziua 338 de război

Cum dracu’ de activiştii ăştia care vor să salveze Planeta activează doar în democraţiile consolidate (cât de cât, încă) din Occident (în sens larg) şi n-au nici cea mai mică problemă cu China, India, Rusia etc.?

Nesimţirea nesimţirii carpato-danubiano-pontice: un individ de la Tg-Mureş a încasat timp de 4 ani peste 500.000 lei (peste 10.000 pe lună…) fără să dea fie şi o singură zi pe la slujba pe care o ocupa formal la una din multele agenţii naţionale, concret la DSVSA Mureş (Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor). Okay, am înţeles din Libertatea că l-a prins DNA pe tip şi că va returna toţi banii, dar daţi-mi voie să afirm că postul pe care l-a ocupat fără să se ocupe nicio zi de el ar trebui des-fiin-ţat numaidecât: ce dovadă mai era că e 100% la 100% de prisos, dacă timp de 4 (patru) ani s-a putut fără deţinătorul lui?

Săptămâna 49, ziua 339 de război

Am ajuns la al 98-lea film german – o comedie faină cu Dieter Hallervorden: Ostfriesisch für Anfänger (Frizona/Frislandeza de est pentru începători, D 2016), în care nişte Utlanner (Ausländer), deci nişte străini, în loc să înveţe germana cultă (Hochdeutsch), încap pe mâna unui tradiţionalist inveterat care-i învaţă Plattdeutsch (să-i zicem: frislandeză). Pornind de la replica din film cum că „aici dară trăiesc mai multe oi decât oameni”, mi-am zis că general valabil s-ar putea spune, desigur, şi asta: Oile sunt mereu majoritare!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist