Europenii şi cuvântul dat: Suspendarea finanţării

După examenul de licenţă, luat cu o medie încurajatoare, vecinul nostru – studentul – şi-ar fi dorit să facă şi un masterat la o universitate de prestigiu din Europa. Toate bune şi frumoase, doar că lipsa banilor îl ţinea departe de visul său. S-a frăsuit el ce s-a frăsuit şi până la urmă i-a venit o idee: mai întâi s-a dus la facultate, de unde a venit cu o mapă plină de recomandări de la toţi profesorii pe care i-a avut. A bătut chiar şi pe la uşile vecinilor (e drept, nu chiar pe la toţi, doar pe la cei pe care îi considera el mai de încredere) pentru nişte recomandări, dar de data aceasta mai mult pentru a-i scoate în evidenţă calităţile umane, nu cele profesionale. Apoi, într-o seară, a tras aer în piept, s-a aşezat la birou, a scos stiloul şi a început să scrie o scrisoare către universitatea visurilor sale. „Dear Sir / Madam“, începu el ceea ce putea fi uşor considerat un rezumat al vieţii sale. A povestit acolo cât de greu i-a fost în liceu, cu dirigintele cel rău care îi favoriza doar pe copiii de bani gata, dar cum acest lucru nu l-a descurajat ba, din contra, l-a ambiţionat şi mai tare. A evocat anii de facultate, cu rezultatele notabile obţinute, a mai povestit şi cum a trebuit să muncească din greu în paralel cu anii de studii pentru a se întreţine – asta pentru că ambii părinţi plecaseră pentru a munci în altă ţară şi a încheiat spunându-le celor de la universitate cât de mult şi-ar dori să facă masteratul acolo, doar că lipsa banilor îl împiedica acest lucru. Mai scrise un „yours sincerely“ cât mai caligrafic la final, se semnă, puse în plic şi recomandările obţinute în ultimele săptămâni alături de câteva fotografii de-ale lui din facultate (auzise că dă bine treaba asta), îşi făcu o cruce mare şi plecă spre poştă să trimită plicul.

După câteva săptămâni de aşteptare minunea s-a produs: domnul Costică, eternul poştaş al cartierului, îi sună la uşă cu un plic mare în mână („Era prea mare să încapă în cutie, m-am gândit să nu fie ceva important înăuntru şi să nu se strice“). Vecinului nostru începu să îi bată inima tare, tare de tot: îi răspunseseră cei de la Universitate. Îşi aprinse tacticos o ţigară (căpătase acest obicei păcătos de la chefurile din cămin), se aşeză pe scaunul din balcon, la aer, şi începu să desfacă plicul. „Dear Sir“, începea misiva care urma să îi schimbe soarta vieţii. Literele începuseră să i se amestece în faţa ochilor: cei de la universitate îi spuneau că au fost foarte impresionaţi de povestea sa şi de dorinţa sa de a face mai mult, drept pentru care, cu totul excepţional, deciseseră să îi acopere ei costurile cu şcolarizarea şi cu cazarea pentru primul an. Era admis la master în Europa! Până seara reciti scrisoarea de zece ori: era admis la master, costurile pentru al doilea an de studii puteau fi acoperite tot de către cei de la universitate, dar cu condiţia ca să absolve primul an cu o medie de nu mai puţin de 95 din 100 de puncte şi să nu aibă nici o absenţă de la cursuri. „Floare la ureche“ îşi spuse vecinul nostru. Era exact ceea ce visase.

Primul semestru a mers perfect, era mai uşor decât îşi închipuise: 98 de puncte din 100, era al doilea din grupă. Peste iarnă, în vacanţă, nu a mai venit acasă, a rămas acolo la nişte prieteni pe care şi-i făcuse la o petrecere. Nu prea le plăcea lor şcoala în schimb erau foarte descurcăreţi, nu le lipsea mai nimic. Cumpărau şi vindeau orice, de la fier vechi până la cartele telefonice sau alte lucruri mai delicate, iar profitul generos obţinut se vedea cu ochiul liber.

Pentru o vreme vecinul nostru a reuşit să îmbine şcoala cu afacerile riscante, dar foarte profitabile. E drept că avea mai puţin timp să înveţe, dar parcă nici la masterat nu vroia să renunţe. Cel mai greu i-a fost până a făcut primele 6 absenţe, asta pentru că a trebuit să lipsească o zi întreagă de la cursuri pentru a face nişte livrări mai speciale pentru noii săi prieteni. Seara, profitul obţinut a fost udat cu o şampanie despre care nici nu ştia că există şi că poate costa atât de mult. A doua zi dimineaţă oboseala şi-a spus cuvântul şi iar nu a reuşit să mai ajungă la universitate. Acesta a fost începutul spiralei.

Spre sfârşitul primului an de masterat, nu a scăpat de ce se temea: scrisoarea primită de la universitate era foarte dură, media obţinută de el ajunsese să coboare la 38 din 100 de puncte, absenţele erau de ordinul zecilor, iar profesorii şi colegii de studii îi reproşau că nu mai era nici pe departe studentul silitor de la începuturi. În concluzie, scria în documentul primit, dat fiind că şi-a încălcat în mod repetat şi cu bună ştiinţă angajamentele asumate faţă de universitate, instituţia a decis suspendarea acordării finanţării pentru restul perioadei până când el va da semne de schimbare în bine. Degeaba le-a scris imediat un răspuns studentul nostru, dând vina pe calitatea profesorilor şi a cursurilor pentru situaţia jalnică în care ajunsese, cardul de acces în universitate nu mai funcţiona.

Iar acum, ajunşi la finalul întâmplării, haideţi să facem un mic exerciţiu: înlocuiţi vecinul nostru student cu Republica Moldova, fostul diriginte din liceu cu Voronin şi Partidul Comuniştilor, facultatea cu anii reformelor pro-europene de la Chişinău, masteratul european cu Uniunea Europeană şi, la final, grupul de prieteni afacerişti cu actualul guvern de peste Prut. Şi acum poate vă va fi mai clar de ce Uniunea Europeană a suspendat finanţarea Republicii Moldova ca urmare a repetatelor încălcări ale angajamentelor asumate de către actualul guvern de peste Prut, totul culminând cu incredibila anulare a victoriei lui Andrei Năstase – candidatul comun al forţelor pro-europene – la alegerile pentru primăria Chişinăului.

Să sperăm că decizia Uniunii Europene va fi un exemplu cât se poate de clar şi pentru guvernul Dragnea – Viorica Vasilica Dăncilă, asta în eventualitatea în care nu cumva îi bate gândul de a-i ajuta cu banii României pe partenerii lor politici arătaţi cu degetul de către toată Europa, „democraţii“ oligarhului Plahotniuc aflaţi acum la guvernare la Chişinău.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova