(Fă) Râme de realitate III

Săptămâna 37, ziua 255 de război

Paradoxul pogârcitului: că după recoltare n-are cum să nu mai rămână în urmă niscaiva fructe ori legume, ştim, nu? Sap eu o parcelă mică, unde avusesem cartofi. Şi, evident, dau şi peste câţiva cartofiori. Doar că, poftim, ca un făcut, în afară de unul, pe toţi i-am tăiat cu hârleţul!? Cum naiba? Am stat eu un pic strâmb şi-am gândit drept: păi, totuşi, e logic! Dacă nu-i tăiam, probabil nici nu-i vedeam, nu? Desigur, ce-am făcut eu n-a fost propriu-zis vreun pogârcit, scopul fiindu-mi săparea bucatei de pământ.

Săptămâna 37, ziua 258 de război

Aflu de la RRA că în 2021 trenurile de persoane din România au avut o întârziere totală de 7 ani şi 7 luni! Ehei, dar staţi aşa, cifra înseamnă un oareşce progres (prin regres…), dacă aflăm că în 2018 întârzierile au însumat peste 9 ani!

Săptămâna 38, ziua 260 de război

Ştiam, desigur, de trei Dan Petreşti: Dan Petrescu scriitorul, Dan Petrescu fotbalistul şi apoi antrenorul şi Dan Petrescu arbitrul. Azi aflu că există şi un Dan Petrescu general de brigadă în rezervă şi profesor universitar la Academia de Apărare (dacă bine am reţinut). Hm, oricum, cred că mai sunt şi alţii, doar că fără notorietate.

Săptămâna 38, ziua 261 de război

Am zis să fie şi a fost bine. Şi o să fie bine, câtă vreme este acolo o rezervă săsească de siguranţă care, în anumite cazuri, are darul de-a deveni muzeală, demnă de muzeu, adică, precum chibriturile de prin anii cincizeci!

Săptămâna 38, ziua 262 de război

Winston Churchill (1874-1965): „Un expert este un bărbat care ulterior îţi poate spune cu precizie de ce prognoza sa n-a fost corectă.”

Săptămâna 38, ziua 264 de război

Mulţi de pe FB dau like ca primarul, ceea ce e, totuşi, explicabil: like la like trage, nu? Şi păduche la păduche, era continuarea vorbei populare – rămâne de găsit varianta actualizată…

Săptămâna 38, ziua 265 de război

La RRA se vorbeşte de problema şacalilor din Dobrogea, parcă, iar în gândul meu exclam: of, doar şacalii mai lipseau din România!

(Zile mai târziu aveam să aflu că se vor repopula Munţii Măcinului cu câteva perechi de lupi aduse din Vrancea, lupii fiind inamicul natural al şacalilor…)

35 de ani de la revolta muncitorilor de la Braşov, pornită de cei de la uzina de camioane „Steagul Roşu”. Aflu de la unul dintre participanţi, invitat la prima şedinţă solemnă din Parlamentul României dedicat evenimentului, că un tânăr de doar 17 ani, Cornel Vulpe, ar fi luat un drapel şi s-ar fi pus în faţa coloanei ce pornise spre centru. Evident, a fost arestat şi avea să plătească crunt elanul său tineresc, murind după doar cinci ani, pesemne a fost bătut de organe de anchetă cât să-i deterioreze iremediabil niscaiva organe…

În acelaşi context, seara, la Tribuna Partidelor Parlamentare de la RRA, am putut pescui o perlă. Un deputat PSD (Marian şi n-am reuşit să reţin şi mai cum) a vrut să dea greutate discursului său parafrazând faimoasa expresie cum că somnul raţiunii naşte monştri după cum urmează: „Somnul nepăsării naşte monştri!” Hă? „Somnul nepăsării”?? Care va să zică, dacă nepăsarea doarme, se nasc monştri? Înseamnă că dacă păsarea doarme, se nasc îngeri, sau cum??

Hm, constat că ziua de 15 noiembrie 2022 a fost una lungă, căci, poftim, am dat pe FB şi peste un poem fain al cantautorului german Wolf Biermann, Literaturhaus Salzburg postândul cu prilejul împlinirii a 86 de ani de către WB. Textul e din 1965 (pe atunci, Biermann trăia în RDG!) şi a apărut în 1968 în volumul „Mit Marx und Engelszungen. Gedichte, Balladen, Lieder” (în RFG, desigur). Iată-l (în traducerea mea): Vai , prietene, nu-i şi cazul tău?// Nu pot iubi decât/ ceea ce am libertatea/ să şi părăsesc:/ ţara asta/ oraşul ăsta/ femeia asta/ viaţa asta.// Tocmai d-aia iubesc/ puţini o ţară/ unii un oraş/ mulţi o femeie/ dar cu toţii viaţa.

Săptămâna 38, ziua 266 de război

Amintire din pandemie: „Vaccinarea a fost ca o trambulină pentru stoparea transmiterii…” Rareş Pop, director (de spital, bănuiesc) la RRA, 27.04.2021. Mda, deci a fost inventată şi trambulina de stopare, pe lângă cea de lansare. În fine: limba o fi ea vie, dar via nu e limbă…

Săptămâna 39, ziua 268 de război

Am pornit spre Sibiu. Nici n-am ieşit bine din sat că urcă înapoi un… taxi! (Coborâse cu nici zece minute în urmă.) Fac cu mâna, opreşte.

– Mă puteţi lua până la Sibiu?
– Da, urcaţi.

– Cât mă costă?

– Cât vreţi dumneavoastră.

Baftă de baftă, dacă ţinem cont de faptul că, măcar teoretic, trebuia să ajung întâi la şosea, apoi să stau la ia-mă nene. Ajungem la Turnişor, tânărul (35?) vorbise mai tot drumul cu (bănuiesc) prietena sa:

– Eu o iau la stânga acum, vă las aici?

– Da, unde puteţi opri, perfect!

Pesemne că prietena l-a întrebat cu cine a vorbit:

– Cu un băiat pe care l-am luat până la Sibiu.

Mda, a trecut ceva vreme de când am mai fost luat de „băiat”. Între timp, un „băiat” de 61 de anişori…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist