FOMO

Fear-of-missing-out (teama de a nu rata ceva) este sindromul care afectează pământeanul contemporan şi care se află la baza majorităţii dezechilibrelor şi conflictelor dintre oameni şi, mai ales, din interiorul fiecărui individ în parte.

Toată lumea se grăbeşte astăzi, toţi vor să fie în mai multe locuri în acelaşi timp, dacă se poate, toţi vor să facă mai multe lucruri în cât mai puţin timp, nimeni, absolut nimeni nu mai are răbdare. De ce? Pentru nimeni nu vrea să rateze ceva important ce s-ar putea întâmpla câtă vreme fac altceva important, şi sunt prea multe lucruri importante care pot fi făcute, care ar putea fi făcute, mai bine zis, pentru o singură viaţă de om. Cu toţii avem acces la ele printr-un singur click pe telefon ori computer şi toate pot suferi transformări în fiecare clipă, iar unele noi pot apărea în acelaşi timp. De aceea noi simţim permanent presiunea cunoaşterii şi chiar a participării active la ele.

Şi toate aceste „lucruri cool” care îţi apar pe feed, altfel spus în faţa ochilor, nu  pot să nu creeze o tensiune permanentă, nu pot să nu genereze nervozitate, o stare de agitaţie perpetuă, de grabă fără sens.

În fiecare clipă în care nu ai efectiv ceva de făcut mâna ta merge singură, aproape instinctiv, către telefon pentru a-ţi arăta ce mai e nou. E şi un soi de satisfacţie biologică, pentru că fiecare ştire, fiecare informaţie nouă ce îţi apare în faţa ochilor creează un surogat de plăcere, stimulează producerea de dopamină care dă o anumită satisfacţie privitorului, dar care creează şi o stare de nelinişte. Fiindcă odată ce o noutate s-a consumat înseamnă că trebuie să mai apară altele care să continue senzaţia, ele nu se pot termina, nu au voie să se termine. Şi asta durează la nesfârşit.

Omul e prins ca într-o menghină, între curiozitatea, dorinţa, nevoia de a şti tot, şi aceea de a evada de toate, de a fi liber şi liniştit. Pentru că nu este făcut să fie permanent încordat, el trebuie să mai fie şi relaxat, chiar sedentar.

Pe lângă nevoile naturale existente până azi, iată că a mai apărut una, care e la fel, dacă nu mai stresantă decât toate celelalte la un loc, aceasta este, doamnelor şi domnilor, FOMO.

Nu era de ajuns că trebuie să dormi, să mănânci, să bei, să te reproduci, să ai grijă de familie, să faci rost de bani, să repari lucruri, să te deplasezi dintr-un loc în altul, să te fereşti de pericole, acum trebuie şi să ştii tot, să îţi doreşti tot, pentru că ceea ce ai şi ştii deja nu este suficient.

Practic, şi nu doar teoretic, maimuţa din noi este asaltată la propriu de zeci şi zeci de probleme în fiecare zi, pe care trebuie fie să le rezolve, fie pur şi simplu să le asimileze ca să fie ea liniştită, măcar temporar, să intre în mult tânjita stare în care poate să-şi culeagă fără griji păduchii din blană. Cu alte cuvinte, la stresul generat în mod natural pentru rezolvarea nevoilor de bază, reale, azi trebuie să mai adăugăm o cantitate nemăsurată de stres inutil, cauzat de lucruri ireale, independente de noi, care nu ne folosesc şi nici nu ne vor folosi vreodată la nimic.

Nu e de mirare că televiziunile sunt invadate de canale de ştiri, acestea sunt cele mai urmărite dintre toate, pentru că suntem cu toţii consumatori de noutăţi. Naiva maimuţă curioasă simte impulsul de nestăvilit de a şti, de a afla lucruri, chiar dacă nu are ce face cu ele, chiar dacă nu îi ajută la nimic.

Cum să nu crească astfel incidenţa de boli psihice, de cancer şi nu numai? Toate acestea au o explicaţie foarte logică şi chiar demonstrată: stresul. Şi nu e vorba doar de stresul pe care şi-l asumă omul la serviciu, să spunem, ori cel venit din familie, de la prieteni, din micile sau mai marile conflicte dintre semeni, ci exact din acela rezidual izvorât din FOMO.

De ce trebuie să ştii tot? De ce nu poţi să rămâi ignorant, absent la ceea ce se întâmplă dincolo de familia, prietenii, ograda ori strada ta? De ce te interesează unde pleacă şi ce face preşedintele ţării? De ce îţi baţi capul cu declaraţiile primului ministru despre pensiile speciale? Ce treabă ai tu cu faptul că primarul cutare e un hoţ? Cu ce te afectează pe tine faptul că o ţară străină a atacat o altă ţară străină cu care tu nu ai avut şi probabil nu vei avea niciodată de a face în viaţa ta? Cu atât mai puţin ar trebui să te preocupe activităţile şi afirmaţiile personale ori publice ale unora din alte localităţi sau chiar state. Ce poţi face tu cu toate aceste informaţii? Eşti un simplu individ, nu-ţi cere nimeni părerea pentru a schimba ceva în lume, şi chiar dacă ţi-ar cere-o, aceasta nu ar influenţa cu nimic lucrurile. Părerea ta contează doar la alegeri când îţi poţi exprima opţiunile, şi atât. Poate nici atunci. În rest de ce nu îţi vezi de viaţa ta, de problemele tale şi atât? Toate celelalte nu îţi aduc decât mâhnire, scârbă, preocupare fără sens, şi poate unele mici momente de destindere, atât, ca o masturbare de care te poţi foarte bine lipsi.

Înţeleg că îţi plac peisajele frumoase, întâmplările hazlii ori tragice cu oameni de peste tot din lume, muzica, dansul, pictura, dar nu trebuie să le vezi şi să le auzi pe toate! Dacă eşti curios mergi să le vezi pe viu, nu pe telefon. La fel cum nu poţi culege vreodată toate roadele pomilor de pe acest Pământ, la fel nu poţi urmări toate produsele artistice ori de amatori ale tuturor utilizatorilor de Instagram, TikTok, X sau Facebook. E firesc să ignori majoritatea, să le laşi să treacă, chiar dacă simţi o frustrare uriaşă că faci acest lucru. Majoritatea covârşitoare a fructelor din lume se vor strica în copaci şi aşa trebuie să facă.

Lasă filmuleţele cu oameni proşti care fac idioţenii, ele sunt într-un număr infinit, pentru că proştii sunt în număr infinit. Nu trebuie să râzi de toţi! Înţelege că este imposibil. Uită-te la unul pe zi şi lasă restul să se ducă. Altfel viaţa ta va fi prinsă în cercul acesta fără cap şi fără coadă din care nu mai poţi ieşi niciodată. Pentru că mereu se vor produce şi difuza materiale noi, informaţiile acestea sunt INFINITE! Dar tu nu eşti, timpul tău este foarte scurt. Să nu-ţi fie teamă că ratezi pe cele mai bune, toate sunt la fel.

Asta chiar nu înţeleg. De ce eşti aşa curios despre întâmplările sau faptele din viaţa de zi cu zi a vreunei vedete? Crezi că nu poţi trăi fără să ştii asta? Hai să fim serioşi.

Nu trebuie neapărat să vezi ultimele filme apărute, nici nu trebuie să asculţi ultimele produse muzicale, lasă ştirile de ultimă oră să vorbească singure, nici acestea nu se vor sfârşi niciodată, şi acestea sunt infinite, dar viaţa ta nu este. Ele vor continua şi după ce tu nu vei mai fi.

Păstrează-ţi timpul pentru tine, pentru natură, pentru familie şi prieteni, astea contează cu adevărat. Doar astfel îţi vei reduce stresul, îţi vei restabili sănătatea şi îţi vei readuce echilibrul în viaţă. Vei vedea că după un timp de tratament cu indiferenţă, vei fi mai calm, mai puţin grăbit, mai puţin obosit şi mult, mult mai împăcat. Cu cât sunt mai puţine lucruri în viaţă cu care să îţi baţi capul, cu atât mai mare va fi fericirea şi mulţumirea ta. Întreabă-ţi şi psihologul!

Briscan Zara este scriitor şi publicist