FOTO – APEL DE CRĂCIUN! Haideţi să luăm ghete, fulare şi mănuşi pentru 111 copii din Ursoaia, Avântu şi Româneşti

„Ziarul de Iaşi”, ca în fiecare an, organizează tradiţionala Campanie de Crăciun în cadrul căreia ne dorim să le oferim copiilor dintr-o localitate mai puţin prosperă ghetuţe din piele, căciuliţe şi fulare pentru a trece iarna mai uşor. Anul acesta sperăm să le aducem un zâmbet de Crăciun celor 111 copii de grădiniţă şi din clasele primare de la cele trei şcoli din comuna Româneşti, iar Moşul cel Bun să le aducă în desagă ghetuţe îmblănite din piele şi haine care să îi apere de frig.

Satul îmbătrânit a rămas de la an la an cu mai puţini copii, iar directorul şcolii Gimnaziale „Ioanid Romanescu” din Româneşti, şcoală care administrează şi unităţile şcolare din celelalte două sate ale comunei, Avântu şi Ursoaia, explică faptul că are noroc că sunt mulţi asistenţi maternali în localitate, aproximativ 10% dintre elevii înscrişi fiind copii din case de copii daţi în plasament unor persoane din localitate.

Chiar şi aşa, clasele au rămas mult subdimensionate şi sunt adunaţi copiii din toate satele pentru a face o clasă întreagă. În Româneşti, oamenii sunt gospodari, dar un singur salariu la şase, şapte sau mai multe guri de hrănit dispare rapid. În comună sunt şi mulţi părinţi care reuşesc să îşi hrănească familia doar muncind cu ziua şi lucrând pământul, iar bruma de gospodărie creşte greu când doar alocaţiile sunt singurele venituri sigure la final de lună.

Numărul mic de elevi a dus la crearea unor clase „hibrid” la Româneşti. Practic, pentru că la clasele primare nu s-ar fi atins numărul minim de elevi în fiecare unitate şcolară dintre cele trei, o parte dintre elevi fac zilnic naveta cu microbuzul şcolar la şcoala din comună ori la una dintre unităţile de învăţământ din celelalte două sate, Avântu şi Ursoaia. Astfel s-a evitat realizarea aşa numitelor clase simultan, în care elevii învaţă împreună cu colegi mai mici sau mai mari, iar predarea o face un singur învăţător.

Oamenii din Româneşti, cu mici excepţii, au venituri modeste, iar mulţi dintre părinţii elevilor lucrează cu ziua prin sat, în agricultură, ori capul familiei e singurul care aduce bani în casă. Iar în unele cazuri singurii bani pe care pot conta în fiecare lună e doar alocaţia copiilor. Chiar şi aşa, povesteşte directorul şcolii, niciun copil nu vine la şcoală fără pachet pentru prânz, iar părinţii au grijă să-i spele şi să-i îmbrace cum pot mai bine. Localitatea Româneşti este aproape în centrul judeţului, dar drumul greu practicabil în trecut, asfaltat abia recent, sau lipsa unor locuri de muncă în apropierea casei au făcut ca tot mai mulţi tineri să părăsească comuna. Au rămas doar cei care nu s-au îndurat să îşi părăsească casa, copiii şi părinţii.

10% dintre elevii din Româneşti sunt veniţi în plasament

Cele trei unităţi şcolare din comuna Româneşti sunt proaspăt renovate, directorul şcolii şi primarul, şi el fost director la şcoală aproape două decenii, reuşind ca prin diferite proiecte europene să le facă să arate ca o şcoală de secol XXI. În multe clase, materialele didactice lipsesc, însă sau sunt prea puţine, ar fi nevoie de aparatură şi rechizite pentru activităţile la clasă, de caiete speciale şi câte nu mai trebuie la activităţile şcolare, dar directorul ne asigură că se străduieşte să găsească soluţii pentru fiecare dintre ele.

Părinţii nu şi-ar permite niciodată să le cumpere ei, cum se întâmplă în şcolile din oraş. Pe rând, vizităm fiecare clasă în parte, iar pe copiii daţi în plasament la oameni din localitate îi recunoşti dintr-o mie. Sunt piticii care, atunci când păşeşti în clasă, li se luminează chipurile şi vin şi te strâng în braţe şi parcă nu ţi-ar mai da drumul în veci. Sunt copii cărora le-a lipsit afecţiunea şi care învaţă în familiile în care ajung ce înseamnă să le pese cuiva de ei.

Directorul şcolii, prof. Pricop Paul-Cristian, ne povesteşte cum, pe zi ce trece, copiii veniţi în plasament în familii din Româneşti par că se transformă şi înfloresc odată ce simt căldura unor familii, chiar dacă cei care îi primesc în casele lor nu sunt şi cei mai bogaţi oameni. Atunci când aud că Moşul cel Bun ne-a trimis să-i cunoaştem, copiii parcă nu mai au astâmpăr în bănci. Cu toţii îşi doresc maşini cu telecomandă, păpuşi cântătoare sau ursuleţi moi de pluş, dar nu uită să spună nici de haine de iarnă, de ghete sau cărţi. Un lucru pe care îl întâlneşti doar la copiii învăţaţi cu lipsurile, care văd că părinţii îşi rup de la gură sau mai poartă un an încălţări ponosite doar să aibă ei haine noi şi curate.

Ce familii întâlneşti la Româneşti

În cadrul Campaniei de Crăciun a „Ziarului de Iaşi” încercăm să ajungem cu daruri şi la cele mai sărace familii din localitate, la cele cu mulţi copii sau la cele care, în ciuda dificultăţilor, îşi trimit mereu copiii la şcoală îngrijiţi şi se ocupă de nevoile lor, iar poveştile lor, pe larg, le veţi afla în ediţiile viitoare. La familia Doboşeriu de la Ursoaia se înghesuie în trei camere opt persoane. În două atunci când i-am vizitat pentru că una dintre sobe s-a dărâmat, iar capul familiei se chinuia să o repare. Sunt de fapt două familii în cele trei camere, fiul cel mare locuind cu soţia în una dintre ele. O familie mare, fără venituri, dar care reuşeşte să îşi trimită mereu copiii la şcoală.

Înţeleg că fără carte copiii vor rămâne mereu în sat şi în noroiul uliţelor care apare la fiecare ploaie. La familia Anghelache sunt cinci copii, iar soţul a reuşit să îşi găsească un loc de muncă ca paznic la un iaz aflat la câţiva kilometri de casă. A lucrat în vară la săpat canale, unde era mai bine plătit, dar sănătatea i s-a şubrezit treptat şi a trebuit să renunţe. Familia şi-a ridicat o căsuţă pe un teren, încadrat ca extravilan, rămas moştenire. O poveste însă încâlcită, în care lipsa unei semnături a unui frate plecat în străinătate şi de care familia nu a mai auzit de mai mulţi ani nu le permite să îşi treacă casa pe numele lor.

O situaţie similară este şi la familia Precupanu. Chiar dacă îşi spun soţ şi soţie nu au cununia civilă, iar împreună au doi copii. Mama celor mici are probleme de sănătate şi a scăpat ca prin urechile acului de dializă. Trebuie însă să meargă periodic la control medical, iar lipsa unei asigurări medicale o obligă să îşi plătească din buzunar multe dintre consultaţii sau tratamente. Soţul lucrează doar cu ziua, prin sat, iar ajutor social nu primesc pentru că nu sunt căsătoriţi legal. Căsuţa pe care şi-au ridicat-o cu greu e în curtea socrilor femeii şi practic nimic din ce au reuşit să realizeze până acum nu e pe numele lor. Poveşti similare se tot repetă la Româneşti, dar în ciuda necazurilor şi poverilor, părinţii au realizat că fără şcoală copiii ar fi condamnaţi la o soartă ca a lor, în care înfruntă zilnic frig, greutăţi şi lipsuri.

O soartă care i-ar obliga, la fel ca pe ei, să renunţe la medicamentele de care ar avea nevoie doar ca să le cumpere caiete şi cărţi copiilor, care i-ar obliga, la fel ca pe ei, să umble prin sat când şcoala nu s-a mai făcut în clase pentru a se împrumuta de un telefon pentru lecţiile online. În Româneşti e sărăcie, chiar dacă oamenii, din puţinul pe care îl au, reuşesc aproape în mod miraculos să-şi ţină casele curate, copiii îmbrăcaţi şi îngrijiţi şi în cămară sau în bătătură mereu câte ceva de mâncare.

Cum putem să-i ajutăm

Cei care doresc să ofere un ajutor, oricât de mic, în această campanie sunt aşteptaţi la sediul redacţiei, bd. Nicolae Iorga nr. 35 (vizavi de Gara Internaţională). Mai multe detalii, la telefon 0232/271.271. La acelaşi număr, firmele pot obţine detalii despre eventualele contracte de sponsorizare, care pot fi necesare în aceste situaţii, şi care pot fi transmise, la cerere, prin email sau fax. Donaţiile pot fi făcute şi direct către Şcoala Gimnazială „Ioanid Romanescu”, Româneşti, în contul: RO75BRDE240SV55118712400, deschis la BRD-GSG.