Caută 
1 MIN
Un grup de oameni de afaceri din regiunea Nord-Est, de la intersecția României cu Republica Moldova și Ucraina, s-au gândit ca, pentru a-și rezolva problema transportului ieftin de cereale până la Dunăre, să dezgroape un proiect vechi de aproape 100 de ani: Prutul Navigabil.
Ultimul care s-a preocupat de acest proiect a fost Ceaușescu, însă el data din anul 1926, când era desenat pentru a avea o anvergură mult mai mare.
Care e utilitatea acestui proiect, așa cum o vedea Gelu Tofan:
s-ar scoate de pe șosele cele câteva zeci de mii de camioane anual care aduc cerealele din Nord către Dunăre *
transportul ar fi de circa 3 ori mai ieftin *
s-ar putea adresa inclusiv firmelor din Ucraina (mari exportatoare de cereale) care n-ar mai trebui să ocolească Republica Moldova pe rutier, s-ar adresa chiar Republicii Moldova *
Ar putea avea 4-5 ecluze și circa 2 hidrocentrale (nu mai mult, întrucât diferenta de nivel de la intrarea Prutului în țară și până la Dunăre e mică) *
ar putea revigora porturile Galați și Brăila, ar putea pune pe hartă niște porturi de agrement pe ambele maluri * ar putea asigura, pe anumite porțiuni, ”înțeparea” unor sisteme de irigații pe ambele maluri.
Proiectul putea/poate fi pus într-un context mult mai larg:
mai jos, harta pe care lucrase guvernul comunist al anilor 70, care avea la bază harta proiectului din 1926: când proiectul – gândit între România și Polonia – se voia o legătură directă între Marea Baltică, prin Vistula, și Marea Neagră, prin Prut și două canale de legătură spre Vistula.
Mai mult, pe cursdeguvernare
