Dr. Marius Dabija (FOTO JOS), medic primar neurochirurg, Directorul medical al Spitalului Clinic de Neurochirurgie Iași: ”În primul rând, pentru a o putea ajuta pe bunica dvs ar trebui să o  aduceți la Spitalul de Neurochirurgie din Iași pentru a fi investigată și, ulterior, pentru a stabili o conduită terapeutică. Cu siguranță, dacă o țineți acasă, lucrurile nu se vor ameliora, din contră, aș spune.

În ce privește glioblastomul, acesta este cea mai frecventă şi agresivă formă de tumoră malignă la nivel cerebral în rândul adulţilor și afectează 2-3 persoane din 100.000, în fiecare an, şi ocupă 52% din totalitatea tipurilor de cancer cerebral. Aceste tumori cerebrale apar cu precădere în rândul adulţilor cu vârste cuprinse între 45 şi 70 de ani, observându-se o rată uşor mai crescută în rândul femeilor.

Din păcate, în astfel de cazuri, prognosticul este destul de rezervat. Totul depinde însă de tipul şi de localizarea tumorii, de rata acesteia de evoluţie, de răspunsul la tratament, dar şi de vârsta sau starea generală de sănătate a pacientului.

Această tumoră, numită şi glioblastom multiform, ia naştere din celulele gliale ale creierului şi poate fi de 2 tipuri: glioblastom primar (de novo – cea mai frecventă şi agresivă tumoră malignă cerebrală) sau glioblastom secundar (este mai rar întâlnit şi are o evoluţie mai lentă).

În funcţie de simptome, de tipul de glioblastom descoperit şi de starea de sănătate a pacientului, tratamentul constă în înlăturarea chirurgicală a tumorii, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie sau terapii care sunt încă în fază experimentală, dar care oferă rezultate promiţătoare.

Manifestările sunt severe şi apar brusc, ca urmare a dezvoltării rapide a celulelor canceroase la nivelul creierului. Totuşi simptomele pot fi diferite în funcţie de localizarea şi dimensiunea tumorii. Printre cele mai frecvente semne ale glioblastomului se numără: durerile puternice de cap (cauzate de presiunea intracraniană crescută), greaţa şi vărsăturile, slăbiciunea musculară, tulburările de echilibru şi de memorie, confuzia, hemipareza, iritabilitatea crescută, incontinenţa urinară, crizele de epilepsie, probleme de vedere (vedere în ceaţă, vedere dublă), tulburări de limbaj (afazie, dizartrie, anomie etc.), lipsa poftei de mâncare, tremorul, ameţeala, vertijul, insomnia.

Cauza glioblastomului nu este momentan cunoscută, dar specialiştii bănuiesc că anomaliile genetice pot avea un rol important. De asemenea, aceştia atrag atenţia asupra unor factori care pot favoriza riscul acestei forme de cancer cerebral, cum ar fi: vârsta – apare cu precădere la persoanele cu vârste între 45 şi 70 de ani; expunerea la substanţe toxice sau la radiaţii ionizante – inclusiv radioterapia poate creşte riscul de glioblastom; istoricul familial de cancer cerebral – deşi nu există suficiente dovezi în acest sens.

Investigațiile cuprind: RMN cerebral cu substanţă de contrast, CT cu substanţă de contrast, PET/CT (tomografie computerizată cu emisie pozitronică). În situația unor tumori care nu pot fi rezecate dar ar putea beneficia de tratament oncologic, pentru confirmarea tumorii se poate recurge la biopsia cerebrală care presupune recoltarea unui fragment de tumoră, cu ajutorul unui ac special. Diagnosticul de certitudine se confirmă doar pe baza examenului anatomopatologic și imunohistochimic realizat pe fragmentul de tumoră recoltat prin biopsie sau prin rezecția tumorii.

În funcţie de tipul, localizarea şi extinderea tumorii, se va stabili metoda optimă de tratament.

Prognosticul glioblastomului depinde mult de vârsta pacientului (glioblastomul diagnosticat mai devreme de vârsta de 50 de ani are rată de răspuns mai bună la tratament, prin urmare şi pacienţii supravieţuiesc mai mult timp), dar şi de caracteristicile genetice ale acestuia. De exemplu, statusul de metilare (procesul de fixare a unei grupări metil pe o moleculă) a enzimei MGMT poate influenţa răspunsul organismului la tratamentul citostatic. Când gena responsabilă de producerea MGMT este inactivată, celulele maligne devin sensibile la acţiunea citostaticelor. Această mutaţie este prezentă la 20-25% din cazurile de glioblastom şi este un factor de prognostic favorabil.

Tratamentul glioblastomului depinde de tipul, dimensiunea, gradul şi localizarea tumorii, precum şi de vârsta, sănătatea generală şi alegerea pacientului.
Principala metodă de tratament constă în rezecţia chirugicală a tumorii, urmată de radio şi chimioterapie, precum şi medicamente care au rolul de a reduce presiunea intracraniană sau de a preveni crizele epileptice şi simptomele asociate.

În unele cazuri, tumora este redusă ca dimensiune şi compactă, aşa că poate fi înlăturată cu uşurinţă şi fără reacţii adverse. Alteori însă sunt afectate şi ţesuturile învecinate, și este mult mai greu să fie îndepărtată toată masa tumorală, iar operaţia este riscantă, pentru că celulele maligne sunt localizate în zone sensibile ale creierului şi pacientul poate rămâne cu sechele grave (pareză, tulburări severe de comportament, tulburări vizuale,  afectarea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).

Trebuie reţinut însă că operaţia este singura metodă prin care pot fi ameliorate simptomele glioblastomului. În prezent sunt efectuate operaţii pe creier în timp ce pacientul este treaz şi conştient, tehnologia avansând enorm şi oferind noi metode de chirurgie de mare precizie, cu riscuri minime.

Din cauza caracterului infiltrativ, nu se poate realiza o ablaţie completă, dar este posibilă îndepărtarea porţiunii solide şi compacte. Cu alte cuvinte, cu cât ţesutul tumoral este mai redus, cu atât şansele de supravieţuire sunt mai mari, dar numai dacă tumora este îndepărtată în procent de minimum 90%.

Pentru eliminarea acestor resturi tumorale se apelează în continuare la radioterapie și chimioterapia orală sau intravenoasă cu citostatice.

Din păcate, la acest moment, tumorile recidivează în, practic, toate cazurile, dar se vorbește tot mai mult în tratamentul acestor tumori despre imunoterapie, terapia cu celule stem, terapia țintită sau terapia personalizată”.