Hagi senior, Hagi junior şi restul lumii

Fotbalul românesc a ieşit deocamdată binişor din această săptămână tricoloră de pauză în campionate. 1) naţionala mare, după un meci balcâz şi lălâu cu Muntenegru, încheiat la egalitate, a făcut un meci mai bun pe „Marakana“ belgrădeană, terminat aşişderea, cu un adversar net superior şi 2) naţionala mică a debutantului (ca selecţioner) Mirel Rădoi a făcut, credem noi, pasul decisiv spre calificarea la Euro 2019, fiindcă nu ne putem închipui cât de negri la trup şi suflet ar putea fi junii tricolori încât să se înece la mal cu Ţara Galilor şi Liechtenstein. Trăgând concluziile de rigoare, cu echipa U21 ne-am cam scos, cu tricolorii mari mai vedem.

Gică Hagi, fostul mare fotbalist, antrenorul de succes şi marele descoperitor & şleluitor de talente, uns de către corifei la nivelul de Rege al Fotbalului Românesc, are mari motive de bucurie. Mai întâi, Cosmin Contra i-a făcut un hatâr promovându-l pe Dennis Drăguş la naţionala mare şi Drăguş a evoluat binişor, chiar spre bine, ţinând cont că pizmaşul de „Guriţă“ l-a folosit pe un post nu prea familiar, pe bandă. Apoi, naţionala U21 a făcut un meci bun la Ovidiu, a învins Bosnia cu şase viitorişti, iar – mai presus de orice, oriunde şi oricând – „prinţişorul“ a avut o zi mare, a dat centrarea de gol şi a marcat direct din corner, ce mai aştepţi, măi Cosmine?

Şi, pentru că, vorba românului drept-credincios, nu există heruvim fără serafimii săi, imaginea lui Gică Hagi ca salvator al fotbalului românesc a apărut în presă în antiteză cu (ce credeţi?) regula U21, una dintre puţinele realizări de succes a conducerii FRF în mandatul lui Răzvan Burleanu, obligativitatea ca fiecare grupare din Liga I să folosească minimum un jucător eligibil sub 21 de ani. Chiar dacă actualii federali se laudă oarecum cu succesul naţionalei de tineret, este limpede că şi regula U21 a avut rolul ei şi că a-i atribui lui Hagi meritul exclusiv al acestui încă ipotetic reviriment al fotbalului românesc, este deplasat. Iar succesul acestei iniţiative este demonstrat şi de aceea că FRF s-a simţit încurajată de a dezvolta regula U21, mărind la doi numărul tinerilor obligatoriu de folosit şi impunând cluburilor aducerea în lotul mare a unor jucători de pepinieră. Niciodată, în vremurile mircea-sandiste, nu s-au luat asemenea măsuri importante în privinţa dezvoltării sectorului juvenil. Şi asta ar putea face uitată stângăcia din primul mandat, care a produs eşecul centrelor de excelenţă din motive procedurale.

E drept, cele mai multe naţionale de juniori şi tineret se bazează pe construcţia lui Hagi de la Ovidiu, chiar este uşor de imaginat o naţională mare bazată pe jucători formaţi la Viitorul, dar de aici până la meritul exhaustiv al Regelui în rezultatele bune din fotbalul românesc e o mică-mare distanţă. Tot la Viitorul, Hagi a reuşit în stilul mentorului său, Mircea Lucescu, să restarteze cariere aproape compromise: a reuşit integral cu George Ţucudean, a reuşit până la un punct şi cu Denis Alibec, dar a ratat cu „fantele“ Cristian Daminuţă, mai depinde şi de oameni. Iar talente se mai cresc şi în altă parte: la Atletico Arad (după cum bine s-a scris, de unde au pornit Adrian Petre, Dennis Man sau Răzvan Oaidă), se mai produce fotbal şi pe la Craiova, ori Dinamo, se pun baze chiar la FCSB, iar măsurile luate în ciuda unor conservatori de pe axa Becali – Prunea pot întări această concurenţă. Avem convingerea că un“monarh de tip constituţional“ ca Gică Hagi nu este deranjat de concurenţă, ba chiar se bucură de ea.

Mai este un lucru de adăugat în privinţa „prinţişorului“: neselecţionarea deocamdată a lui Ianis Hagi la naţională, ar trebui să-l bucure, dintr-un punct de vedere, pe seniorul Hagi. Despre Hagi cel tânăr s-au scris multe: ba că e mare speranţă, ba că numai numele este de el (aprecieri apărute îndeobşte după eşecul episodului Fiorentina, pentru care prea tânărul Ianis nu era încă pregătit), însă în ultima vreme s-a dovedit valoarea incontestabilă a junelui decar. Şi s-a dovedit încă un lucru: că Ianis este leit tatălui său, un jucător de fotbal care nu poate da randament decât dacă este vioara I în colectiv. Hagi senior nu s-a prea acomodat la Real sau Barcelona, pentru că erau cluburi prea puternice la care un „Maradona“ venit din Carpaţi să se impună. Ianis Hagi nu va deveni titular la naţională decât în postură de lider de echipă, de decar, de play-maker, spuneţi-i cum vreţi, pentru că aşa este ADN-ul său. Din acest motiv, este mult mai uşor de convocat un Man, un Cicâldău, un Drăguş. Într-un fel, naţionala îl aşteaptă pe Ianis la maturitate, mai mult decât Ianis aşteaptă naţionala. Deocamdată, Ianis Hagi este aşteptat să contribuie esenţial la calificarea echipei U21 şi să dovedească italienilor la turneul final că a ajuns un jucător de clasă. Restul vine de la sine!