Iaşul fără primar PSD

joi, 08 februarie 2018, 02:50
4 MIN
 Iaşul fără primar PSD

Rămas fără susţinerea PSD, Mihai Chirica va fi forţat să-şi flexibilizeze modul de lucru la Primărie. Să negocieze mai mult cu consilierii opoziţiei, să cântărească de două ori ce interese apără, să fie mai transparent în decizii, să-şi apropie şi alte categorii de electorat decât cele care votează în mod tradiţional cu PSD.

La o primă vedere, Iaşul are numai de câştigat din excluderea primarului Mihai Chirica din PSD. Intrăm – printr-un şiretlic, dar intrăm – în lumea bună a oraşelor libere de “ciuma roşie”. Steaua norocoasă sub care s-au aşezat comunităţile locale din Cluj, Timişoara, Sibiu, Braşov, Oradea, Arad – oraşe care surclasează Iaşul în topurile privind dezvoltarea economică şi calitatea vieţii – a răsărit pe măsură ce PSD era fugărit din cetate. Îndrăznesc să spun că ar fi chiar pentru prima dată după ’47 când Iaşul n-ar avea un primar PCR-PSD. În fapt, Partidul Alianţa Civică şi Partidul Moldovenilor au fost simple vehicule electorale pentru ca Simirad să-şi impună viziunea paseist-fesenistă asupra dezvoltării oraşului. Şi dacă urmărim carierele foştilor membri marcanţi ai PAC, descoperim că cei mai mulţi au azi carnet PSD sau gravitează în jurul fostului Partid Comunist. Asemenea lui Simirad. La ceilalţi primari e şi mai clar. Absolut toţi cu secera şi ciocanul sau cu trei trandafiri.

Rămas fără susţinerea PSD, Mihai Chirica va fi forţat să-şi flexibilizeze modul de lucru la Primărie. Să negocieze mai mult cu consilierii opoziţiei, să cântărească de două ori ce interese apără, să fie mai transparent în decizii, să-şi apropie şi alte categorii de electorat decât cele care votează în mod tradiţional cu PSD. Şi uite aşa vom afla dacă Mihai Chirica are calităţile necesare să conducă un oraş. Cu “partidoiul” în spate, cu alegători şi oameni de afaceri primiţi moştenire în plic, e floare la ureche. Oricare dintre noi am putea fi primari. De partea cealaltă, ar fi un examen de maturitate politică şi pentru “adolescenţii” de la PNL. De principiu, liberalii ar greşi dacă ar bloca ab initio, fără un minim dialog, orice decizie a primarului. L-ar “martiriza” şi mai mult, ar deveni, în timp, “băieţii răi”, care urmăresc doar capital electoral şi “sapă” interesele comunităţii. Sigur, nici să-l adopte fără acte pe Chirica n-ar fi o idee bună. Avem nevoie de opoziţie.

Toate bune şi frumoase, dar fără primar în PSD va mai finanţa Guvernul proiectele Iaşului? Da, ca şi până acum… Ar fi cazul să încetăm cu atitudinea asta de pomanagii. Cu excepţia autostrăzii, oraşul Iaşi nu are nevoie de niciun leu de la centru pentru a se dezvolta. Inclusiv Spitalul Regional de Urgenţă l-am putea finaliza din forţe proprii, printr-un parteneriat între Primăria Iaşi, Primăria Miroslava şi UMF. Dacă ne amintim, Universitatea de Medicină se plângea în urmă cu ceva luni că are prea mulţi bani şi nu mai ştie în ce să-i investească. Până la urma asta face diferenţa între un primar mediocru şi unul capabil să conducă o metropolă. Inteligenţa de a obţine finanţări din surse cât mai diverse şi de a strânge în jurul unor proiecte instituţii publice, oameni de afaceri, societate civilă. Şi apoi, să vedem partea plină a paharului, dragă “pomanagiule”. După ce Popa l-a executat pe Chirica, la ordinul partidului, în judeţ va ploua cu miliarde de la Guvern. Dacă rămâneţi fără bani, pac o fugă până la ieşirea din oraş, pac sacul plin de euro.

Singurul risc derivat din excluderea lui Chirica din PSD ţine de calea politică pe care primarul intenţionează s-o urmeze. Edilul a dat semnale în câteva rânduri că suferă de un naţionalism cam exacerbat pentru un oraş cosmopolit cum a fost (mai este în oarecare măsură) şi poate redeveni Iaşul. Până acum propunerile sale – vezi intonarea imnului în şcoli la începerea orelor – au îmbrăcat o formă benignă. Linia între patriotism şi xenofobie e totuşi extrem de subţire şi Chirica trebuie să aibă grijă cât întinde coarda. Pe cât de simpatizat e azi în ţară pentru că s-a opus din interior liderilor PSD, pe atât de detestat va fi dacă o va lua pe calea “peremismului 2.0”. Fie că asta s-ar traduce prin înscrierea în “Pro România” lui Victor Ponta, prin înfiinţarea unei formaţiuni regionaliste sau prin promovarea independentă a unui ultra-naţionalism intolerant.

Comentarii