Idei şi sentimente

*

Ne distanţăm atât de mult unii de alţii, deşi suntem la aceeaşi slujbă sau stăm pe aceeaşi stradă, sau locuim în acelaşi bloc şi chiar în acelaşi apartament, încât pare că suntem unii în Europa, alţii în America, în Asia, Antarctica, pe o altă planetă, sau şi mai rău, pe un continent inexistent.

*

Am făcut o scurtă plimbare pe bicicletă la orele permise şi am avut impresia că ies dintr-un coşmar sau dintr-o hrubă. Oraşul mi s-a părut obişnuit, lumea mergea pe străzi ca altădată. Nici prea multă, dar nici puţină. Ca într-o zi obişnuită. Pe bulevardul Tudor Vladimirescu se făceau decapaje: se lucra la greu. Muncitorii, profitând de traficul redus, schimbau liniile vechi de tramvai, puneau altele noi… Prăvăli deschise. Case de schimb şi de amanet. Marketuri. Doar cârciumile erau goale. În rest, nimic neobişnuit. Mi-am dat seama că dacă n-am deschide televizorul şi nu am naviga pe net, nici n-am şti că e pandemie. Zarzării au înflorit, au înflorit şi corcoduşii. E un pic cam frig pentru aprilie. Nimic mai mult. În rest, totul pare a fi în ordine. Şi atunci de ce atâta nebunie? Cine o induce? În ce scop? Dacă ascultăm ştirile, avem impresia că în curând o să pogoare Anticristul.

Întors acasă, am dat peste o postare, care mi-a umplut sufletul de bucurie. Nu, încă nu vine Anticristul. Nici Apocalipsa. Cineva vrea să ne ţină în panică. În ce scop, deocamdată nimeni nu bănuieşte. Dar după ce perdeaua de fum va fi dată la o parte, vom vedea ce se petrece.

*

În celebra sa carte Tao Te Ching sau Cartea Căii şi a Virtuţii, Lao Tse spunea: „Înainte de cer şi pământ există o esenţă Absolută, o fiinţă fără formă. Este un calm profund, imaterial ce emană din ea. Ea singură există şi rămâne fără schimbări. Pătrunde pretutindeni şi este liberă de orice mărginire. Din puterea sa îşi trag obârşia Cerul şi Pământul. Nu-i ştiu numele; i se spune Suprema Cărare: Tao. Nevoit să-i atribui însuşiri, l-aş numi mare. Mare fiind, l-aş numi de neînchipuit. De neînchipuit fiind, l-aş numi inaccesibil. Inaccesibil fiind, l-aş numi omniprezent. Astfel Tao e mare, Cerul e mare, Pământul e mare, regele, de asemenea, e mare. În lume sunt patru mari autorităţi, dintre care cea a regelui e una. Regele trebuie să se supună Pământului. Pământul se supune Cerului. Cerul se supune Cărării (Tao). Tao se supune propriei sale firi esenţiale, inefabile.”

Tao Te Ching conţine chintesenţa taoismului; e cartea care a influenţat toate sistemele de gândire şi religiile Chinei. Şi nu numai ale Chinei. A influenţat şi nihilismul lui Nietzsche. În vremurile noastre bulversate de tot felul de tendinţe şi schimbări, e bine să ne gândim, din când în când, la Tao.

*

Relaţia dintre PNL şi PSD ar merita să fie analizată şi din punct de vedere psihanalitic. Avem de-a face cu un binom de natură aproape sado-masochistă în care partidul mare nu numai că e dominat, ci subjugat cu totul de cel mic.

Prima comparaţie care îmi vine în minte e legată de un număr de magie sau poate doar unul de divertisment pe care îl puteam vedea, pe vremuri, adeseori la circ. Azi, probabil, cei de la protecţia animalelor făcând nenumărate demersuri au reuşit să interzică astfel de spectacole destinate să amuze publicul.

Spectacolul însă n-a pierit cu totul, ci şi-a schimbat doar locul de desfăşurare. Ceea ce altădată puteam vedea la circ, azi vedem în viaţa publică.

Fascinat cu totul de jocul de culise al PNL-ului, PSD-ul se comportă ca un iepuraş în faţa şarpelui Boa constrictor. Stând nemişcat, dar pregătit de atac, şarpele priveşte ţintă iepuraşul hipnotizându-l încetul cu încetul, apoi îşi deschide încet gura, ca şi cum ar vrea să caşte, iar iepuraşul, paralizat de teamă, se trezeşte brusc din letargie şi împins de un resort nevăzut, în loc s-o ia la fugă, sub ropotul de aplauze al mulţimii, face o tumbă şi sare direct în gura şarpelui. Aşa se întâmplă acum şi cu PSD-ul şi PNL-ul în viaţa noastră publică… Singura deosebire fiind aceea că PSD-ul nu e un iepuraş, ci un adevărat mamut, sau chiar un dinozaur rămas dintr-o epocă preistorică, şi nici PNL-ul nu e un şarpe constrictor din specia ce trăieşte în pădurile tropicale umede, savanele şi culturile de trestie de zahăr din America Centrală şi de Sud, ci un şarpe de casă.

Un şarpe de casă, înţelegeţi?

Nu mă întrebaţi de la ce casă, că nu ştiu. Şi chiar dacă aş şti, văzând acest spectacol, aş tăcea mâlc. Ceea ce pot să vă spun e că mulţi dintre noi l-am subestimat pe Iohannis. S-a spus că preşedintele vorbeşte greu, că se mişcă greu. Că e rigid. Că gândeşte greu şi în şabloane.

Iată însă că Iohannis, aşa lent cum este, a ajuns să stăpânească atât partidul aflat la putere, cât şi opoziţia, pe care o ţine ca pe un fel de breloc în buzunarul său.

Faţă de puterea pe care o deţine azi Iohannis, Băsescu a fost un mic copil.

Încă un număr de prestidigitaţie din partea sa şi PSD-ul va dispărea în eter.

*

Trebuie să recunoaştem un fapt: PNL-ul a obţinut o performanţă absolută. Unică, într-un fel, în spaţiul românesc. Cu 20% în Parlament a ajuns la putere şi controlează, în mod indubitabil, şi opoziţia, care crâcneşte doar de formă, dar execută toate ordinele PNL-ului. Acest fapt e, într-adevăr, o mare performanţă. Să fie acesta meritul lui Orban, să fie a lui Iohannis, să fie a amândurora, să fie a serviciilor, să fie a societăţii civile?! Nu contează. Ceea ce contează e faptul că PSD-ul a fost adus în pragul disoluţiei, pierzând, la fiecare mişcare, propriul său electorat.

*

Şi dacă se îmbolnăveşte sau, ferească Dumnezeu, moare Putin înainte de 2036, ce se va întâmpla în Rusia, cum va fi preluată puterea?

Nu te agita, totul e calculat la sânge. Nu va apare nici o hibă în sistem. Însă, te asigur, că Putin o să prindă 2036. Şi va mai trăi încă 10-15 ani după. Poate chiar mai mult. Modelul lui e Deng Xiaoping. Iar dacă va dispare, avem soluţii. Bio-ciberneticienii, şamanii siberieni, astrologii şi psihologii noştri de elită vor fabrica un alt Putin sau chiar mai mulţi, dacă va fi nevoie, de un înalt standard calitativ.

Să înţeleg că e vorba de sosii?

Mai mult decât de sosii. Metoda de înlocuire a unui lider cu sosii e veche şi rudimentară. Noi folosim alte metode, mai subtile, aplicate la zi. Ceea ce pot să-ţi spun e că noi deja i-am conservat identitatea. Şi, la momentul oportun, o vom transfera, dacă va fi cazul, dar îţi garantez că nu va fi, unei alte persoane, care va lua locul lui Putin.

Vorbeşti de noi, Evgheni, dar, explică-mi, te rog, cine sunteţi voi?

Suntem cei care stau în spatele lui Putin.

Şi-l puteţi reproduce cu punct şi virgulă în carne şi oase?

Noua tehnologie ne permite acest lucru.

Dar aveţi dezlegare?

Avem dezlegare de la însuşi Putin. Vladimir Vladimirovici şi-a dat acordul. Bineînţeles după ce s-a consultat cu astrologii. Deşi, la drept vorbind, noi nu avem nevoie de nici o dezlegare. Singura dezlegare ţine doar de conştiinţa noastră şi de poziţia aştrilor. Iar poziţia aştrilor e favorabilă lui Putin. Şi chiar dacă n-ar fi favorabilă, noi avem puterea de a o schimba. Căci, dacă ştii să acţionezi la timp, configuraţia astrelor se schimbă în favoarea ta.

Păi, aşa l-aţi putea fabrica şi pe Trump.

Sigur că am putea. Numai că nu avem mare nevoie de Trump. Pentru că Trump deocamdată conduce America, nu Rusia. Dar putem face, oricând, copii perfecte, care să fie întru totul identice cu Trump. Îl putem fabrica aşa, de amorul artei, ca să ne amuzăm şi să vedem ce gândeşte Trump. Căci copia va gândi şi va rezona la unison cu originalul.

Eventual, i-aţi putea induce anumite gânduri…

Asta, deocamdată, e mai greu de realizat. Transferul de date se poate face doar de la original la copie. Nu şi invers. Nici programul nostru şi nici deontologia nu ne permit să facem acest lucru. Şi nici poziţia astrelor.

Dar poziţia astrelor, după cum aţi afirmat, o puteţi schimba.

În cazul ăsta nu.

Bine, bine, am zis. Am înţeles acum ideile după care vă călăuziţi. Aş vrea însă să aflu cine sunteţi voi…

Noi suntem forţele care se ascund în om şi-l ispitesc să ajungă la puterea supremă. Şi chiar îl ajutăm să ajungă la ea. Desigur, contra cost. În momentul când ajunge la puterea absolută, el nu-şi mai aparţine sieşi, ci ne aparţine mai mult nouă, decât puterii absolute.

Ajungând cu dialogul aici, mi-am făcut cruce cu limba pe cerul gurii, şi glasul metalic al lui Evgheni a fost înghiţit de hău.

*        

Recent, l-am auzit pe un analist politic spunând că un grad prea mare de libertate duce la indecenţă colectivă şi mi-am amintit de ideile lui Lenin referitoare la acest subiect: „Este adevărat că libertatea este preţioasă – scria el în perioada în care preluase deja puterea; atât de preţioasă încât trebuie raţionalizată.”

Şi tot Lenin: „Ideile sunt mult mai puternice decât armele. Nu le permitem duşmanilor noştri să aibă arme, de ce le-am permite să aibă idei?”.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist