Indiferentiştii

Simptomul omului Daniil

Medvedev, după meciul cu O’Connell în turul doi de la US Open, după ce-a pierdut un set, a chemat medicul. Îl întreabă acesta:

– Ai remarcat vreun simptom?

– Daa, am pierdut setul, dă-mi orice i-ai dat şi celuilalt!

Mână de lucru

Cea mai ieftină mână de lucru e propria mână. Şi dacă ai două, cu atât mai bine!

Indiferentiştii

Există oameni care ar face carieră indiferent de sistem, indiferent dacă regimul e totalitar sau democratic. Unii au şi făcut-o – nu trebuie decât să căutaţi câteva nume mai răsărite care au avut o carieră înainte de 1989 şi care au avut una şi după, nu neapărat în acelaşi domeniu (deci nu, nu mă refer la Ion Iliescu…). Sunt nişte indivizi inteligenţi atât cât trebuie, dar mai ales mereu dispuşi să se plieze pe cerinţele momentului (sistemului, regimului, Zeitgeist-ului). Ei nu au principii proprii în afară de unul singur: să parvină.

P.S. Are poetul germano-austriac Nikolaus Lenau (1802–1850) un poem cu nume ciudat (pentru secolul 19): Der Indifferentist. Am încercat cândva să-l traduc, dar n-am reuşit cât să fiu mulţumit. Altfel, indiferentismul este definit în opoziţie cu oportunismul. Indiferentiştii „mei”, evident, sunt expresia pură a oportunismului.

Noaptea cea mai lungă şi lipitorile

Sau cea mai scurtă. Mă trezesc eu la 2.00 noaptea să urmăresc prima semifinală feminină la US Open, dintre Coco Gauff şi Muchova (care ne-a bătut-o pe Sorana Cîrstea). Trece primul set şi… Pauză!? Se-ntâmplă ceva. Minute bune nimeni nu ştia ce, nici comentatorul Eurosport. Dau căutare pe net: găsesc pe… thehindu.com că nişte Climate protesters…! După prima poză: Anti-fossil-fuels protesters…

Fir-ar! Câte înjurături or fi luat cei trei (patru, după unii) de prin Europa (dar nu numai)… Meciul a fost întrerupt 50 de minute pentru că se lipise unul din cei trei activişti asistaţi (nu prea îi văd eu plătind din buzunarul lor biletul de intrare, cu preţul între 400 şi 4000 de dolari!) cu tălpile de podeaua tribunei, iar agenţii de pază n-au găsit repede o soluţie, un dizolvant!? Mda, cred că de acum încolo o să aibă în dotare, căci ăştia cu kă kărbunele, kă kombustilul fosil în general, kă mai totul ie Klimakiller o să încerce tot mai des să întrerupă meciuri de audienţă maximă…

Dănuţ Lungu (cronicarul meciului pe mirceameşter.ro) a găsit o postare faină a unui internaut: „Mutaţi meciul pe altă arenă şi lăsaţi-i acolo!” Hai că ar fi fost o treabă faină, cinematografică!

Nici liliecii nu mai sunt ce-au fost

No, aşa ceva! Ies eu afară după încheierea primului set al finalei Djokovic – Medvedev, stau un pic în aerul proaspăt al zorilor de zi în faţa intrării şi mă trezesc că mă tamponează un liliac!? Adică vine spre mine şi se loveşte de partea dreaptă a pieptului meu!? Băi, dar eu ştiam că ăştia au un fel de radar, ce naiba?

Din „Colţul copiilor”

„Orice lucru se murdăreşte.” Iată un adevăr, din păcate, de necombătut, rostit de un copil la RRA, chestionat fiind la „Colţul copiilor” despre detergenţi şi întrebat de ce nu s-au inventat haine care nu se murdăresc şi, deci, nu trebuie spălate.

Dintr-un film

După multă vreme, am văzut iar un film german – Süsser September (Septembrie dulce, D 2015), reţinând următoarele două replici:

El (Bruno): Deci tu nu ştii să zici nu?

Ea (Rebecca): Nu.

Apropo de norocul celui destoinic

Tre’ să ai şi noroc/ – în viaţă şi în joc.

Proverb chinezesc

„Când eşti ăl mai deştept dintr-o încăpere, te afli în încăperea greşită.”

Tare mucaliţi mai sunt şi chinezii ăştia.

„Legea porcului”

Urmează să fie votată, aflu de la RRA. Eu înţelesesem iniţial Legea sportului. Fie, mă, şi „Legea porcului” (care, am înţeles, interzice, printre altele, să hrăneşti porcii cu buruieni culese/strânse de pe unde le găseşti…). Atâta doar: ce facem? Facem câte o lege pentru fiecare animal domestic? Pe când „Legea boului”?

Zgârieturi în ureche

Reportaj RRA despre artiştii lutieri de la Reghin, unul dintre ei Şimon Josef (parcă) vorbeşte despre arcuşe, violoncei…

Verific: într-adevăr, corect ar fi arcuşuri, violoncele. Băi, da’ nu trebuia să ştie asta şi omul ăsta (chiar de-i maghiar/secui), dacă fix cu asta se ocupă?

Coviduţu’ şi măscuţa

Tresar când o aud pe preşedinta Colegiului Medicilor din Bucureşti şi Ilfov vorbind despre pacienţii responsabili (la RRA, desigur) spunând exact aşa: „Şi vin cu măscuţa şi şi-o pun”. Auzi, măscuţa, drăgălaşa de ea. Abia aşteaptă să ţi-o pui, ca să te apere de coviduţu’ ăl nouţu’.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist