Întâlniri internaţionale Enescu (I)

Concursul internaţional de canto şi festivalul de la Paris, Rencontres Internationales Geoges Enesco, sunt o rampă de lansare a premianţilor, numai două exemple fiind sopranele Sarah Defrise şi Emilie Rose Bry, apreciate superlativ de juriu la categoria „arii din repertoriul contemporan” (ediţiile din 2016 şi 2019). Sarah Defrise este solicitată pe scenele unor importante teatre de operă continentale, a înregistrat un disc la o casă de prestigiu, „Diapason”, Emilie Rose Bry are contracte pentru spectacole pe scene europene, a putut fi ascultată recent la Bucureşti în Festivalul Internaţional „George Enescu”, solistă în cvartetul vocal din Missa în minor de Mozart cu participarea renumitelor ansambluri „London Mozart Players” şi Corul naţional de cameră „Madrigal – Marin Constantin”. Astfel se argumentează un rezultat fericit: prestigiul Concursului de la Paris, care a determinat organizatori de festivaluri, importante teatre lirice să programeze tinerii premiaţi la Rencontres Internationales George Enesco.

Se ştie, iniţiatorul unei acţiuni culturale de anvergură nu are întotdeauna la dispoziţie o echipă de organizare competentă, eficace. Omul cu ideea trebuie să fie şi omul cu acţiunea împărţită pe mai multe planuri, acţiune ce poate avea succes în primul rând datorită pasiunii, determinării, îndârjirii, dorinţei sale de a promova exclusiv calitatea. Acestea sunt o parte din meritele pianistei şi profesoarei Alina Pavalache, fondatoarea Întâlnirilor muzicale George Enescu de la Paris. Alt merit este cunoscut de mult: interpretează cu o exemplară muzicalitate, cu mult rafinament partiturile pentru pian din lucrările camerale înscrise în programele de recital.

Întâlnirile sunt structurate pe două planuri: concursul şi festivalul. Alt merit al doamnei Pavalache este de a fi convins instituţii importante româneşti şi franceze să contribuie esenţial la desfăşurarea întâlnirilor. Ambasada României în Franţa, Institutul Cultural Român de la Paris, Asociaţia „Noesis Arts et Culture”, Societatea muzicală franceză „Georges Enesco”, Societatea editorilor şi autorilor de muzică (SEAM), Muzeul Naţional „George Enescu” din Bucureşti, Opera Naţională Română din Cluj-Napoca, Conservatorul „Serghei Rahmaninov” de la Paris au contribuit în acest an din nou la păstrarea concursului şi festivalului în sfera evenimentului cultural.

Prima seară memorabilă a fost la început de octombrie, când pianistele Mara Dobrescu şi Adela Liculescu au oferit publicului lucrări definitorii pentru creaţia enesciană, pentru creaţia pianistică din ultimele decenii. S-a păstrat încă din prima zi de festival raportul dintre generaţii: Mara Dobrescu fiind un nume de cunoscută rezonanţă pe scenele de concert şi de recital, premiată pentru înregistrări discografice, Adela Liculescu împletindu-şi acum coroana de premii la concursuri de pian în Europa.

Francois-Frederic Guy a prezentat la 4 octombrie opus-uri de Claude Debussy şi Tristan Murail, dar cred că Sonata nr. 1 opus 2 de George Enescu a fost pilonul principal al programului, ca dimensiune a partiturii şi complexitate a limbajului muzical.

Un eveniment în eveniment – aşa se poate defini spectacolul din 10 octombrie. Explicabilă prin aniversarea celor 85 de ani de la premiera operei „Oedip” la Paris, reprezentaţia din Rencontres Internationales Georges Enesco a fost încă un act reuşit de promovare a muzicii lui Enescu, a capodoperei sale de teatru liric în rândurile publicului francez. Bas-baritonul Paul Gay, interpret de mare prestigiu, cu o carieră internaţională impresionantă pe scene prestigioase ale lumii, având în palmares roluri importante, cunoaşte profund personajul Oedip imaginat de George Enescu deoarece l-a studiat îndelung şi l-a interpretat în Festivalul internaţional de la Bucureşti sub conducerea lui Vladimir Jurowski. Şi la Paris a impresionat prin calitatea vocii – puternică, maleabilă, expresivă chiar atingând registrul de tenor, cu un joc actoricesc semnificativ pentru toată tragedia personajului, îndemnându-te să-ţi imaginezi prestanţa cântăreţului actor într-un spaţiu scenic generos. Adaptarea creaţiei enesciene la scena Palatului Behágue, sediul Ambasadei României în Franţa, a păstrat, în concepţia muzicală a Alinei Pavalache, a regizoarei Anda Tăbăcaru, dimensiunile poetic-dramatice ale partiturii, corul, soliştii fiind avantajaţi de acustica foarte bună. De aplaudat pianiştii Alina Pavalache şi Thomas Tacquet (acesta şi în calitate de dirijor al corului), care au păstrat mult din complexitatea, din măreţia scriiturii originale pentru orchestră. A fost o variantă de operă de cameră, ce ar putea fi montată şi în România dacă spaţiul scenic nu permite montarea amplă – evident, cu condiţia acusticii potrivite şi, îndeosebi, a interpreţilor demni de scriitura lui Enescu. Realizarea artistică lăudabilă din Întâlnirile internaţionale de la Paris a mai avut meritul de a stimula audiţia versiunii originale, urmărirea desfăşurării scenice ample, ceea ce unii spectatori de la Palatul Behágue au făcut, cumpărând ultimele bilete disponibile la spectacolul Oedip de George Enescu, programat în aceste zile la Opera Bastille.  

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor