Inversarea Polilor Culturali

E un fapt ştiut şi demonstrat, chiar mediatizat destul de mult, că polii magnetici ai Pământului se deplasează continuu spre deosebre de cei geografici care sunt ficşi. De exemplu, dacă de când au început măsurătorile Polul Nord era în Canada, acum e la mai mult de 3000 kilometri distanţă, spre Siberia. Polii deci sunt jucăuşi pentru că implică energie, şi oriunde este energie este schimbare.

La fel se întâmplă cu tot ce are viaţă pe lume, este într-o continuă schimbare, chiar inversare: ceea ce era înainte în apă acum e pe uscat şi o duce bine mersi, sau în aer. Sau invers. Nimeni nu poate şti vreodată în ce direcţie o poate lua evoluţia la scară mare. Ce Homo Sapiens de acum 70000 de ani ar fi bănuit că urmaşii lui pot construi telefoane mobile unde se văd realităţi virtuale, sau că pot zbura în jurul Globului? Absolut niciunul nu se putea gândi la aşa ceva. Dar, iată, că încetul cu încetul, descoperire după descoperire, unele mai mici, altele mai mari, dintr-o invenţie în altă, am ajuns atât de departe că practic punctul de plecare nici nu se mai vede. Nimeni nu-şi poate imagina cum trăiau strămoşii nostri de acum 70000 de ani. nimeni nu mai poate azi trăi ca ei fără să fie arestat sau trimis într-un ospiciu.

Iar în ultimii ani transformările sunt din ce în ce mai accelerate. Sărim trepte evolutive, zburăm mai bine zis peste ele. Creierul nostru o ia înainte cu mult faţă de trup care, bietul de el, încă mai depinde de lucruri banale precum hrană, somn sau plăcere fizică. Vom depăşi cu siguranţă şi acest impas, destul de repede probabil.

În cultura umană polii s-au inversat de multe ori de-a lungul istoriei. Perioadele de schimbare erau, evident, mult mai lungi ca acum. Au trecut mii de ani până omul a acceptat că pământul e rotund, nu plat, că focul e benefic, nu o pedeapsă a zeilor, că agricultura e mai bună decât vânătoarea şi culesul şamd. Un lucru respins cu toată convingerea a devenit acceptat după o perioadă, ba chiar îmbrăţişat cu bucurie. Mulţi au râs, cu siguranţă, când au văzut prima roată crezând că e un obiect cu totul nefolositor, poate chiar diavolesc, dar apoi nu au mai putut trăi fără ea. Cartoful adus din America a fost refuzat cu scârbă de europeni, dar azi e printre preferatul lor. Creştinismul a fost prigonit la început în Imperiul Roman, ca apoi să devină religie oficială. Femeia a fost considerată, cea mai mare parte a istoriei, inferioară bărbatului, azi este cel puţin egală. Copiii erau mulţi şi neglijabili, astăzi ei conduc familiile, în jurul lor se organizează toţi adulţii. Au fost ani când imperiile colonialiste conduceau lumea şi manipulau după bunul plac naţiuni întregi, acum în plină epocă postcolonialistă, foştii supuşi, colonizaţi, sclavi invadează ţările mama ale imperiilor şi preiau comandă. Cine şi-ar fi închipuit în secolul XIX că America va fi condusă într-o zi de un preşedinte de culoare? Ai fi fost împuşcat în secunda doi dacă emiteai o aşa inepţie într-un loc public din orice ţară. Dar, iată că acest miracol a avut loc şi încă în dublu exemplar, prin Barack Obama, şi a fost chiar un succes deplin, confirmare mai clară că negrii poţi fi la cel de capabili ca şi albii să conducă o ţară nici că se putea.

Toate ca toate, dar în ultimii 10-15 ani au loc transformări atât de rapide că aproape mi-e frică să mă gândesc ce va fi peste 5 ani. Informaţiile se propagă cu atât de mare repeziciune încât nu apuci să te obişnuieşti cu o noutate că apare alta, la fel de percutantă. Sunt valuri tsunami culturale care mătură zone întregi de pe Glob şi care şterg cu buretele în doar câteva zile ceea ce s-a construit sute, chiar mii de ani înainte. Nu ştiu dacă există un control al acestei informaţii, dar cu siguranţă aceasta controlează acum omenirea. Au loc concentrări atât de rapide ale opiniilor în anumite direcţii, încât mai că îţi vine să crezi că sunt toate dirijate de un maestro. Cu toate acestea nu cred că e aşa. Polarizările culturale ale maselor au loc spontan. Observ cu stupefacţie cum ideile sunt preluate ca atare şi date mai departe ca şi cum ar fi sfinte.

Dar privesc şi cu adâncă tristeţe cum valori considerate până acum, zeci, poate sute de ani valoroase, sunt reevaluate, dintr-o alta perspectivă şi trecute la „nesemnificativ”. Mişcarea #MeToo a închis muzee, a distrus tablouri, a interzis filme în care femeia era privită de către artist într-un mod, chipurile, ofensator, discriminatoriu.

Zilele acestea, mişcarea Geroge Floyd mai închide şi ea alte muzee, reneagă alte opere de artă, interzice alte concepte, în numele egalităţii între rase. O egalitate prost înţeleasă, primitiv înţeleasă, aproape grobian. Cum poţi să interzici filmul „Pe aripile vântului” pentru că prezintă negri într-o lumină nefavorabilă?! Cum poţi să te gândeşti din această perspectivă? Cât de limitat poţi fi în analiză, dacă ajungi să gândeşti astfel? Nu-mi trec prin cap decât raidurile comuniste prin casele „chiaburilor” şi arderea şi distrugerea tuturor tablourilor, cărţilor, statuilor care chipurile erau simbouri ale decadenţei. Era tsunami, nu putea nimeni să comenteze, viitura era de neoprit. Cine ar fi avut curajul să spună gloatei spumengânde: Jos labele de pe cultură, inculţilor? Nimeni, pentru că ar fi fost pe loc linşat. Şi astfel asistăm mulţi dintre noi tăcuţi la scălâmbăiala gloatei, la arderea pe rug a ţapilor ispăşitori, la distrugerea valorilor, la circul pupincuriştilor şi al celor lipsiţi de coloană vertebrală care nu au curajul să spună lucrurilor pe nume.

La schimbare polilor….

Şi să vă spun un secret: nu a existat, nu există şi nu va exista niciodată egalitate între oameni. Este o imposibilitate fizică şi intelectuală ca aşa ceva să se întâmple, comunismul îmi este martor!… Există doar o egalitate în valori!

Briscan Zara este scriitor şi publicist